ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 75/2020

HOTĂRÂRE
04.02.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 75/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În temeiul art. 420 raportat la art. 362 C. proc. pen. și la art. 208 alin. (5) C. proc. pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. pe o durată de 60 de zile.

Prin încheierea mai sus menționată s-a reținut că inculpatul, personal, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că hotărârea care urmează a fi pronunțată în cauză nu este supusă nici unei căi de atac, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art. 475 C. proc. pen. sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție poate fi dispusă în situația în care există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective.

Având în vedere că inculpatul a formulat această sesizare cu privire la o chestiune care nu vizează fondul cauzei și, de altfel, nici nu solicită dezlegarea unei chestiuni de drept, ci invocă doar imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța de apel dispune asupra măsurii preventive, Curtea a respins cererea inculpatului, ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dată prin încheierea penală nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a formulat recurs inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 13.01.2020.

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2020, s-a amânat cauza pentru a se acorda posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să pregătească o apărare efectivă.

În dezbateri, la termenul de astăzi, recurentul A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen., fiind reprezentat de apărător din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art. 475 C. proc. pen.

Apărătorul din oficiu a solicitat respingerea excepției inadmisibilității căii de atac, susținând că petentul nu cunoaște dispozițiile legale, dar în realitate a dorit formularea unei excepții de neconstituționalitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat de inculpatul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, împotriva căreia s-a formulat recurs, s-a reținut că inculpatul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Prima instanță a calificat cererea ca fiind o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a respins-o, ca inadmisibilă, având în vedere că s-a invocat doar imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța de apel dispune asupra măsurii preventive.

Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Înalta Curte reține că prin încheierea contestată s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpatul A., în cadrul apelurilor declarate de acesta și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția General Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Finanțelor Publice Sălaj împotriva Sentinței penale nr. 79 din 12 iulie 2019 a Tribunalului Sălaj, privind și pe inculpata B. S.R.L. Bocșa, trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. Măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. a fost menținută pe o durată de 60 de zile.

În speță, inculpatul nu a invocat chestiuni de drept care să se încadreze în dispozițiile art. 475 C. proc. pen., formulând o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că hotărârea pronunțată cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar nu este supusă nici unei căi de atac, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiție, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Argumentele apărării, în sensul că, în realitate, inculpatul a invocat o excepție de neconstituționalitate nu au suport în economia dosarului, acesta neindicând niciun text legal care să contravină unei dispoziții constituționale.

Prin urmare, inculpatului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii penale nr. 193 din 22 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 5/2019
, în cauzele pendinte, trebuie analizată și verificată respectarea acestor exigențe, și anume dacă actele de procedură efectuate în cauză și cu privire la care se pretinde că ar fi întrerupt cursul prescripției răspunderii penale au fost sa
ÎCCJ 2019-03-21
0,95
Decizia nr. 5 din 21 martie 2019
sau învinuitului, doar acestea având efect de întrerupere a cursului prescripţiei. Prin urmare, a considerat că, în cauzele pendinte, trebuie analizată şi verificată respectarea acestor exigenţe, şi anume dacă actele de procedură efectuate
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 4/2020
06.2019, constatându-se îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel București a dispus sesizarea instanței supreme. Totodată, instanța de apel, în baza art. 476 alin. (2) din C
ÎCCJ 2025-06-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală
prevăzute de art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., constatându-se că în cauză nu a fost formulat un recurs în casație împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2018
fondului cauzei, respectiv asupra soluției ce ar putea fi dată acțiunii penale/civile de către instanța de control judiciar care a formulat sesizarea. Pe de altă parte, s-a observat că soluționarea chestiunii de drept ar oferi o dezlegare u
Sursă