ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4078/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 2 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. SCA și SC B. SRL, anularea Contractului nr. x din 24 octombrie 2013, încheiat în urma unei proceduri privind contractele de achiziție publică, precum și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în temeiul contractului anterior menționat, în cuantum de 93.806 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat în esență că, în urma efectuării acțiunii de control desfășurate în perioada 1 august 2016 - 23 septembrie 2016, auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Constanța au stabilit, la abaterea nr. 8 din Raportul de control, că pârâtele au perfectat un contract de audit legal cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012.

În acest sens, a învederat că, prin referatul de necesitate și determinare a valorii estimate a achiziției publice, compania a solicitat analizarea a două contracte, respectiv contractul de execuție lucrări nr. x și contractul de servicii și consultanță de supervizare din data de 1 februarie 2013, necesitatea analizării fiind motivată ca urmare a sesizării realizate de către societatea C. cu privire la aspectele de nelegalitate sesizate în cuprinsul contractelor amintite.

Reclamanta a subliniat că, deși a existat avizul de legalitate din partea juriștilor entității în toate fazele procesului de achiziție publică, conducerea companiei a dispus reanalizarea contractelor și a raportului corpului de control a MT de către structura internă de audit și de către pârâtele din prezenta cauză.

Or, câtă vreme specialiștii din cadrul Biroului de Audit Intern al companiei au verificat și au dat o primă asigurare asupra legalității procesului de atribuire și semnare a contractelor vizate, nu este legală hotărârea membrilor Consiliului de Administrație prin care s-a stabilit ca achiziția de la pct. B99 să fie demarată imediat.

În continuare, a precizat că în mod nelegal a fost achitată către A. suma de 93.806 RON, contravaloarea facturii nr. x din 26 februarie 2014 reprezentând "servicii juridice acordate conform Scrisorii de angajament nr. x din 24 octombrie 2013", în contextul în care obiectul contractului amintit a fost întocmirea unui audit legal de către firma B.

Conform susținerilor reclamantei, în desfășurarea procedurilor de încheiere și executare a contractului nu au fost respectate prevederile art. 1 din OMT nr. 174/2013 și Adresa nr. x din 14 martie 2013, adresă care stabilește obligativitatea obținerii avizului secretarului general al MT și al Serviciului de Achiziții Publice din cadrul MT pentru demararea achizițiilor în cazul unităților aflate sub autoritatea sau în coordonarea MT.

În finalul cererii, a subliniat că au fost nerespectate prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 26/2012, având în vedere că, potrivit celor reținute de Curtea de Conturi, angajarea serviciilor ce fac obiectul prezentei cauze a fost inoportună și nelegală, în condițiile în care auditorii interni au reverificat modul de derulare a procedurii de atribuire și a contractelor, dar îndeosebi în condițiile în care procesul de achiziție publică a respectat toți pașii impuși de legislația în vigoare, respectiv a parcurs toate fazele de contestare a raportului procedurii în urma căruia CNSC a soluționat sesizarea, aspect reanalizat și de instanța de judecată care a stabilit că procedura a fost respectată.

Prin Sentința civilă nr. 6683 din data de 1 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța și pe pârâții A. SCA și SC B. SRL, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 1 a reținut că pretențiile reclamantei, care fac obiectul prezentei cauze, își au fundamentul juridic în Contractul nr. x din 24 octombrie 2013, intitulat "Scrisoare de angajament pentru servicii juridice", contract ce are ca obiect, conform art. 2, acordarea asistenței juridice constând în următoarele servicii: analiza respectării tuturor dispozițiilor legale incidente contractelor de achiziție; analiza respectării reglementărilor legale în ceea ce privește documentația de atribuire în cadrul achizițiilor publice; analiza respectării tuturor proceselor și procedurilor interne ale companiei; opinie asupra procedurii de control a societății din perspectiva competenței de control a unui acționar și din perspectiva competenței de control a autorității centrale administrative. De asemenea, instanța reține că reclamanta a solicitat anularea contractului amintit și restituirea sumei achitate în executarea obligațiilor contractuale.

În continuare, instanța a constatat că, în baza HCA nr. 14 din 23 august 2013 și în baza Notei privind aprobarea demarării achiziției pentru atribuirea contractului de servicii având ca obiect "Audit extern privind aspectele sesizate în Raportul corpului de Control al MT cu privire la contractele încheiate pentru proiectul Prelungirea Digului de Larg al Portului Constanța", reclamanta a demarat procedura de achiziție publică și a încheiat, prin atribuire directă, contractul mai sus menționat, așa cum reiese din aspectele reținute de către Camera de Conturi Constanța prin Decizia nr. 39 din 31 octombrie 2016.

Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 (normă de drept procesual, în forma în vigoare la data sesizării instanței și aplicabilă conform art. 69 alin. (2) din același act normativ) "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Instanța a mai reținut că, față de dispozițiile art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, conform cărora "contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora.", și față de data încheierii contractului dedus judecății, și anume 24 octombrie 2013, în speță sunt aplicabile dispozițiile de drept material ale O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, conform 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de achiziție publică este acel contract, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul ori mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

De asemenea, potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 "este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanțe de urgență: ...) b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial și care se află cel puțin în una dintre următoarele situații: (...) se afla în subordinea sau este supusă controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public."

Articolul 1 alin. (4) din H.G. nr. 517/1998 privind înființarea Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța prevede următoarele:

"Compania funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și desfășoară activități de interes public național conform reglementărilor legale în vigoare și statutului."

Or, făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la situația dedusă judecății, instanța reține că reclamanta, care se află în subordinea Ministerului Transporturilor și desfășoară activități de interes public, are calitatea de autoritate contractantă, în acord cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, susținerile în sens contrar ale pârâtelor fiind neîntemeiate. Totodată, calitatea de autoritate contractantă a reclamantei este menționată și în notificarea de atribuire la cumpărare directă nr. 52593, transmisă în SEAP.

Prin urmare, câtă vreme contractul a fost încheiat de o autoritate contractantă, cu titlu oneros, și are ca obiect prestarea de servicii, acesta este un contract de achiziție publică, competența de soluționare a litigiilor privind anularea contractelor de achiziții publice fiind reglementată de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Instanța apreciază că este indiferent, pentru determinarea competenței, dacă obiectul contractului este reprezentat sau nu de serviciile juridice, servicii incluse în Anexa nr. 2B, sau dacă valoarea obiectului este inferioară pragurilor reglementate de art. 57 alin. (2), câtă vreme o atare împrejurare nu are efecte asupra naturii contractului, care rămâne de achiziție publică prin trăsăturile sale esențiale, ci doar asupra procedurii de atribuire, așa cum reiese din lecturarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult, fără a antama fondul cauzei, se constată că atât în cuprinsul referatului privind necesitatea efectuării achiziției, cât și în cuprinsul formularului de raportare contracte încheiate, a fost indicat codul CPV nr. 79212000-3, ce corespunde serviciilor de auditare (incluse în Anexa 2A), iar nu serviciilor juridice, al căror cod CPV este 79100000-5, astfel că și din această perspectivă, cel puțin în aparență, motivele invocate de către reclamantă în cuprinsul concluziilor scrise apar ca neîntemeiate.

Așadar, văzând dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 care reglementează o competență materială specială de soluționare a litigiilor privind anularea contractelor de achiziție publică, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, se constată că, în speță, competența materială de soluționare a litigiului revine Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 85 din data de 28 ianuarie 2019, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Constanța a reținut că, în speță, contractul de asistență ce face obiectul cauzei este un contract civil, competenta de soluționare a cauzei revenind Judecătoriei Sectorul 1 București, secția I civilă.

Astfel, s-a reținut natura Contractului de asistență ca fiind aceea de contract civil, iar nu de contract de achiziție publică, dispozițiile procesuale privind competența de soluționare a cauzelor referitoare la contractele de achiziție publică nefiind incidente în cauză.

Potrivit art. 6 alin. (2) din C. civ. coroborat cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data încheierii sale în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Acest principiu este reiterat și în legislația special privind achizițiile publice, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice statuând expres:

"Contractele de achiziție publică. Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora".

În speță, Contractul de asistență a fost încheiat la data de 24 octombrie 2013, astfel că o eventuală calificare a acestuia drept contract de achiziție publică trebuie realizată prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în forma aplicabilă la data de 24 octombrie 2013.

Instanța a mai reținut că, în speță, Contractul de asistență nu se circumscrie contractelor de achiziție publică.

Potrivit disp. art. 3 lit. (f) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de achiziție publică reprezintă "contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una ori mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de alta parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse ori prestarea de servicii".

Disp. art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că:

"Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanțe de urgență: a) oricare organism al statului - autoritate publică instituție publică - care acționează la nivel central ori la nivel regional sau local; b) ori organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industriali care se află cel puțin în una dintre următoarele situații: este finanțat, în majoritate, de către autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de care un alt organism de drept public; se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public; în componenta consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public; c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a), b), d) sau e); d) oricare întreprindere publică ce desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la cap. VIII secțiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respective/or activități; e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a) - d), care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la cap. VIII secțiunea I, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziție publica sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activități".

Instanța a apreciat că CNAPM nu poate fi calificată drept autoritate contractantă în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că, în speță, Contractul de asistență nu reprezintă un contract de achiziție publică.

Pentru ca CNAPM să fie calificată drept autoritate contractantă, în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) are personalitate juridică; (ii) este finanțată, în majoritate, de către entități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau de către alte organisme de drept public ori se află în subordinea sau este supusă controlului unei entități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit, a) sau ale unui alt organism de drept public ori mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație/organului de conducere sau de supraveghere sunt numiți de către o entitate dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau de către un alt organism de drept public; (iii) este înființată pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial.

Chiar dacă, în speță, condițiile enunțate la punctele (i) și (ii) sunt îndeplinite de către CNAPM, aceasta fiind constituită sub forma unei societăți comerciale deținute în totalitate de statul român, prin Ministerul Transporturilor, și funcționând sub autoritatea Ministerului Transporturilor, CNAPM nu satisface exigentele legate pentru a fi considerată autoritate contractantă în sensul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 ca urmare a neîndeplinirii ultimei condiții - CNAPM satisface nevoi de interes general, cu caracter comercial sau industrial, activitățile realizate de CNAPM în scopul aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate adresându-se operatorilor economici ce își desfășoară activitatea în sectorul de transport maritim, iar veniturile realizate de societate depind de fluctuațiile pieței.

Ca orice societate înființată potrivit Legii societăților, CNAPM urmărește obținerea unui profit din derularea activității, obținerea profitului fiind însuși scopul înființării societăților. Chiar dacă, potrivit H.G. nr. 517/1998, CNAPM are și atribuții în sfera modernizării și dezvoltării infrastructurii de transport naval, scopul înființării societății este, în esență, unul comercial, respectiv obținerea profitului prin punerea infrastructurii de transport naval la dispoziția operatorilor economici și furnizarea serviciilor care fac obiectul de activitate către operatorii economici.

În atare condiții, instanța a reținut că CNAPM nu a încheiat Contractul de asistență în calitate de autoritate contractantă, în sensul prevederilor art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 229 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "prin contract sectorial se înțelege contractul de achiziție publică, care se atribuie în scopul efectuării unei activități relevante în sectoarele de utilitate publică: a) apă; b) energie; c) transport; d) poștă".

Atunci când CNAPM atribuie contracte de achiziție publică în scopul efectuării unei activități relevante în sectorul transporturilor, aceasta este calificată drept autoritate contractantă.

În caz contrar, la încheierea de către CNAPM a unui contract care nu are legătură cu "desfășurarea activității relevante - așa cum este cazul Contractului de asistență - reclamanta se comportă ca autoritate contractantă, ceea ce are drept consecință faptul că respectivul contract nu reprezintă un contract de achiziție publică, prin raportare la definiția legală prevăzută de art. 3 lit. (f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Se retine, astfel că, în ceea ce privește Contractul de asistență, CNAPM nu a avut reprezentarea încheierii unui contract de achiziție publică, aspect confirmat de absența a oricărei referiri la prevederile legale speciale din materia achizițiilor publice reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 atât din cuprinsul contractului, cât și din documentația precontractuală.

În atare situație, instanța a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorul 1 București, secția I civilă, întrucât Contractul de asistență este un contract civil, competența de soluționare a cauzei fiind determinată prin raportare la prevederile C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 101 și ale art. 107 din C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze prezenta cauza este Judecătoria Sectorul București, secția I civilă, motiv pentru care instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanta, secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul I București, secția I civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea Contractului nr. x din 24 octombrie 2013, încheiat în urma unei proceduri privind contractele de achiziție publică.

Înalta Curte constată că obiectul Contractului nr. x din 24 octombrie 2013, de acordare a asistenței juridice constă în următoarele servicii: analiza respectării tuturor dispozițiilor legale incidente contractelor de achiziție; analiza respectării reglementărilor legale în ceea ce privește documentația de atribuire în cadrul achizițiilor publice; analiza respectării tuturor proceselor și procedurilor interne ale companiei; opinie asupra procedurii de control a societății din perspectiva competenței de control a unui acționar și din perspectiva competenței de control a autorității centrale administrative.

Din actele dosarului rezultă că, reclamanta a demarat procedura de achiziție publică și a încheiat, prin atribuire directă, contractul mai sus menționat, în baza HCA nr. 14 din 23 august 2013 și în baza Notei privind aprobarea demarării achiziției pentru atribuirea contractului de servicii având ca obiect "Audit extern privind aspectele sesizate în Raportul corpului de Control al MT cu privire la contractele încheiate pentru proiectul Prelungirea Digului de Larg al Portului Constanța", aspecte reținute și de către Camera de Conturi Constanța prin Decizia nr. 39 din 31 octombrie 2016.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește Contractul de asistență, părțile au încheiat un contract de achiziție publică.

În raport de natura juridică a contractului supus spre analiză instanței de judecată se vor avea în vedere dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 (normă de drept procesual, în forma în vigoare la data sesizării instanței și aplicabilă conform art. 69 alin. (2) din același act normativ) potrivit cărora "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Relevante sunt și dispozițiile art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, conform cărora "contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora.", și față de data încheierii contractului dedus judecății, și anume 24.10.2013, în speță sunt aplicabile dispozițiile de drept material ale O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere că reclamanta se află în subordinea Ministerului Transporturilor și desfășoară activități de interes public, are calitatea de autoritate contractantă, în acord cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 517/1998, iar această calitate de autoritate contractantă a reclamantei este menționată și în notificarea de atribuire la cumpărare directă nr. 52593, transmisă în SEAP.

Totodată, se constată că pentru determinarea competenței este lipsit de relevanță dacă obiectul contractului este reprezentat sau nu de serviciile juridice, servicii incluse în Anexa nr. 2B, sau dacă valoarea obiectului este inferioară pragurilor reglementate de art. 57 alin. (2), câtă vreme o atare împrejurare nu are efecte asupra naturii contractului, care rămâne de achiziție publică prin trăsăturile sale esențiale, ci doar asupra procedurii de atribuire, așa cum reiese din lecturarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, câtă vreme contractul a fost încheiat de o autoritate contractantă, cu titlu oneros, și are ca obiect prestarea de servicii, iar acesta este un contract de achiziție publică, competența de soluționare a litigiilor privind anularea contractelor de achiziții publice este reglementată de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, în contradictoriu cu intimații SC B. SRL și A. SCA, în favoarea Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - LM