ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2020

HOTĂRÂRE

17.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantele A., B. și C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. Buzău, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată de acestea se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, de la data angajării în cadrul acesteia până la data de 01.04.2001, potrivit prevederilor Ordinului 50/1990, Ordinului MMPS nr. 279/1995, anexa I și a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

La termenul de judecată din 4 octombrie 2018, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de către reclamantele B. și C., fiind înregistrate dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018

Prin sentința civilă nr. 829/2019 din 24 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. BUZĂU - prin lichidator judiciar E.., și a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta C. a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 7 A3 II, care, prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămasă competentă să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluționare în primă instanță este de competența completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor. În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

S-a arătat, în esență, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de completuri specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Instanța a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu. Urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menționate.

Analizând efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.

De asemenea, s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că la momentul analizei dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Instanța a mai subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completurilor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completurilor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu. Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare completului 12A CIV.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale procesuale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, completul ulterior învestit a evocat dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum și măsurile dispuse prin hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Același complet a reținut că cele două hotărâri au fost suspendate, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș.

A mai constatat că, în urma suspendării celor două hotărâri, Președintele secției I Civile a dispus, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, blocarea din sistemul Ecris a completelor nou înființate, specializate în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu 22 august 2019.

Același complet a reținut că, în perioada cuprinsă între data înființării completelor specializate și data suspendării hotărârii de înființare a acestora, dosarele ce le-au fost repartizate rămân în competența acestora, nefiind vorba de anularea actului administrativ, care ar fi produs efecte retroactive, ci doar de suspendarea executării acestuia, care produce efecte numai pentru viitor.

De asemenea, completul ulterior învestit a apreciat că suspendarea întrerupe temporar efectele juridice produse de un act juridic, pentru ca, după un anumit timp, actul administrativ să își recapete caracterul său executoriu sau să înceteze complet a mai produce efecte juridice ca urmare a anulării sau revocării.

Același complet a apreciat că, deși are caracter executoriu, hotărârea de suspendare a unui act administrativ nu poate produce efecte retroactive.

Astfel, a reținut că, la data repartizării aleatorii a dosarului, completul inițial a fost legal investit să soluționeze cauza în temeiul specializării stabilite prin hotărârea colegiului de conducere, dar și prin decizia nr. 47 din 24 iunie 2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești.

În continuare, completul ulterior învestit a constatat că, prin această din urmă decizie, neatacată în instanță, au fost înființate complete specializate în soluționarea litigiilor de muncă, începând cu 1 iulie 2019, printre care și completul LM 7 A3 II, căruia i s-a repartizat în mod aleatoriu prezenta cauză.

În plus, completul ulterior învestit a mai reținut că verificarea competenței completului se realizează în raport cu data sesizării completului căruia i s-a repartizat cauza, conform art. 200 și art. 482 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 decembrie 2019, sub același număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin acțiunea promovată, reclamanta C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. Buzău, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată de acestea se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, de la data angajării în cadrul acesteia până la data de 01.04.2001, potrivit prevederilor Ordinului 50/1990, Ordinului MMPS nr. 279/1995, anexa I și a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.