ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 20 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite prin avocat, formulată de petentul A..

Prin cererea înregistrată la data de 07 septembrie 2020, sub nr. x/2018/a3, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția 1 civilă, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii din 20 august 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 20 august 2020 a aceleiași instanțe, formulată de petentul A., având ca obiect acordarea ajutorului public judiciar.

Împotriva încheierii nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs petentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 noiembrie 2020, sub nr. x/2018/a3, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-petent a arătat că încheierea atacată este nelegală, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în condițiile în care este o persoană cu dizabilități, împrejurare dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, și care impunea reprezentarea sa în fața instanței de judecată de către un avocat numit din oficiu.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și art. 6 din CEDO, art. 1 din Protocolul adițional, art. 3 din Protocolul nr. 6, art. 1 din Protocolul nr. 12, art. 21, art. 24, art. 44, art. 46 și art. 50 din Constituția României, Legea nr. 448/2006 și art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unor puncte de vedere la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin rezoluția din 28 ianuarie 2021, completul filtru a fixat termen de judecată la 23 martie 2021, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată acordat, de la data de 23 martie 2021 la data de 09 martie 2021, CF x, cameră de consiliu, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că:

"Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului."

Dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 prevăd că:

"Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar alin. (3) al aceluiași articol stipulează că "Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă."

Cererea de reexaminare prevăzută de art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă o cale de atac specială prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii instanței determinarea unor limite și condiții în care se va acorda ajutorul public judiciar reglementat ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 și art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea de reexaminare care vizează "respingerea cererii de acordare a ajutorului public" se soluționează prin încheiere definitivă.

Astfel, în temeiul art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., raportat la art. 24 din noul C. proc. civ., aplicabil în cauză în raport de data introducerii acțiunii (04.07.2017), referirile din cuprinsul actelor normative la "hotărârea irevocabilă", vor fi citite ca referiri la o "hotărâre definitivă", pentru ipoteza proceselor începute după data intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac împotriva aceleiași încheieri.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în fața altui complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înțeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din acest punct de vedere este esențial ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2021.