ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6160/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16

decembrie 2009, contestatorul P.I. a solicitat recalcularea pensiei militare

grad III încadrare medicală, pensie stabilită prin Titlul de pensie nr. 2345

din 14 noiembrie 1956 emis de Ministerul Forțelor Armate al Republicii Populare

România, chemând în judecată Ministerul Apărării Naționale București și Casa

Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București.

Prin Sentința nr. 639

din 11 mai 2010, Tribunalul Prahova, secția civilă a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de

prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin Sentința civilă

nr. 4770 din 11 mai 2011, Tribunalul București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale și,

pentru acest motiv a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.

Tribunalul București

a reținut că potrivit art. 132 din Legea nr. 263/2010 s-au înființat Casele de

pensii sectoriale ca structuri cu personalitate juridică, succesoare de drept

ale structurilor responsabile cu pensiile și care asigură reprezentarea în fața

instanței, iar între pârâtele chemate în judecată și cel despre care se

pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății nu există

identitate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 1810 din 29

februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul, a casat

hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de recurs a reținut că anterior modificărilor

legislative intervenite la nivelul anului 2010, activitatea legată de pensiile

militare de serviciu era în competența Casei de pensii a Ministerului Apărării

Naționale, entitate lipsită de personalitate juridică, dar subordonată

ministerului.

La data de 23

decembrie 2010 a intrat în vigoare art. 132 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, text prin care se dispune înființarea

caselor de pensii sectoriale în subordinea MApN, MAI și SRI, ca structuri cu

personalitate juridică și succesoare de drept ale structurilor organizatorice

responsabile cu pensiile din instituțiile menționate.

Însă, chiar dacă

norma de drept a impus începând cu data de 23 decembrie 2010 conform H.G. nr.

233 din 16 martie 2011, înființarea unei Case de pensii sectoriale, în

condițiile în care organizarea și funcționarea ei, ca structură cu

personalitate juridică și succesoare de drept a fostei case de pensii, nu a

fost posibilă anterior datei de 24 martie 2011, fosta Casă de pensii a MApN a

continuat să își îndeplinească atribuțiile iar Ministerul Apărării Naționale,

la rândul său, să îndeplinească atribuția de reprezentare a Casei de Pensii.

În speța dedusă

judecății, acțiunea a fost formulată pe rolul Tribunalului Prahova la data de

16 decembrie 2009 când în vigoare era Legea nr. 164/2001 iar atribuțiile

privind recalcularea pensiilor militare, reveneau Casei de Pensii a MApN, iar

potrivit principiului tempus regit actum, raportul juridic dedus judecății este

supus normelor în vigoare la data sesizării instanței. La acea dată, MApN avea

calitatea de pârâtă întrucât răspundea pentru structura organizatorică din

subordinea sa, Casa de Pensii, pe care o reprezenta pe plan procesual.

Faptul că pe

parcursul desfășurării procesului s-a constituit, prin efectul legii, o altă

structură, cu personalitate juridică, ce a preluat atribuțiile fostei case de

pensii, nu atrage, ca și consecință, respingerea acțiunii, ca sancțiune

procesuală pentru reclamant, întrucât acesta nu este în culpă față de

transformarea debitorului obligației pe care o pretinde a fi executată. Cel

mult se poate supune discuției părților și se poate dispune introducerea în

cauză, ca succesor în drepturi, a noii persoane juridice, în vederea

continuării judecății în contradictoriu cu aceasta.

În rejudecare, prin

Sentința nr. 5876 din 6 iunie 2012, Tribunalul București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Prahova, în raport de dispozițiile art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul negativ de

competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două

sau mai multe instanțe să se declare necompetente să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru

existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe

instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză),

instanțele să se fi declarat necompetente, declinările de competență să fie

reciproce, cel puțin una din aceste instanțe să fie competentă să soluționeze

cererea respectivă.

În speță, prin Sentința

nr. 639 din 11 mai 2010, Tribunalul Prahova, secția civilă a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, iar prin

Sentința civilă nr. 4770 din 11 mai 2011, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale și, pentru acest

motiv a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.

Prin Decizia civilă

nr. 1810 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

recursul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 4770 din 11 mai

2011, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului

București.

În rejudecare, prin

Sentința nr. 5876 din 6 iunie 2012, Tribunalul București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Prahova.

Or, conform

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanțelor

de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului.

Față de aceste

dispoziții legale, Tribunalul București, secția a VII-a civilă privind

conflicte de muncă și asigurări sociale era obligat să judece fondul raportului

juridic dedus judecății, deoarece problema de drept dezlegată în recurs a

privit însăși competența de judecată în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM