ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4648/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.02.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI la emiterea de noi ordine de salarizare, în vederea recalculării indemnizației de încadrare, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015), în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

Prin sentința civilă nr. 4156 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să emită câte un ordin de încadrare salarială pentru fiecare reclamant, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. Totodată, Curtea de apel a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015.

Împotriva sentinței civile nr. 4156 din 20 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamanților.

Recurentul-pârât susține, în esență, că între timp între timp au fost emise OMJ nr. 4680/C/2O16 și nr. 219/C/2017, urmând ca ulterior să fie plătite și diferențele rezultate pentru p anterioară, respectiv de la 09.04,2015 în aplicarea Legii 71/2015, respectiv de la 01. și 01.10.2016, cu indemnizația calculată la valoarea de referință sectorială mărită.

De asemenea, arată că atribuția ministrului justiției este de a stabili indemnizația de încadrare a intimaților-reclamanți, potrivit art. 8 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, concretizată prin emiterea de ordine de salarizare, iar a Ministerului Justiției de a vira banii și nu de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate, obligație care, de altfel, incumba Tribunalului Olt, instanță cu personalitate juridică al cărei președinte este ordonator terțiar de credite, întrucât intimații își desfășoară activitatea ca judecători în cadrul acestei instituții.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Intimații-reclamanți, au solicitat emiterea ordinelor de stabilire a unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare, precum și acordarea diferențelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim și cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1, s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1478/C/24.05.2017, reclamanților -intimați le-a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1478/C/24.05.2017 s-a stabilit că, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, cu excepția drepturilor salariale datorate începând cu 1 ianuarie 2017.

În acest context, Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, se constată că în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4156 din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.