ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 167/32/2015 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția

I civilă, la data de 12 martie 2015, petenta A.A.C.E. C.F.R. a solicitat, pe

calea ordonanței președinți ale, în contradictoriu cu intimata l.A., să se

dispună suspendarea provizorie a efectelor sentinței nr. 1209 din 02 octombrie 2014

a Tribunalului Bacău.

Prin sentința nr. 2 din 15 martie 2015,

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de

ordonanță președințială.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Bacău a reținut că nu se justifică necesitatea luării măsurii suspendării

provizorii a executării sentinței, în condițiile în care, hotărârea în cauză

(executorie de drept), a fost pronunțată la data de 02 octombrie 2014. iar până

la data formulării cererii prezente (02 martie 2015), respectiv, a dezbaterilor

pe fondul acesteia (18 martie 2015), creditorul obligației de plată mi a

formulat nîcio cerere de punere în executare a acesteia.

În contextul anterior arătat, în

absența unei cereri de executare silită, simplul fapt al caracterului

executoriu a) sentinței, respectiv, iminenței unei executări silite din partea

creditorului obligației de plată, precum și ai exercitării căii de atac de

către petentă, nu constituie motive excepționale de natura să conducă la

suspendarea provizorie a executării silite, de oprire temporară a acesteia,

respectiv, să reliefeze caracterul urgent al acestei măsuri.

Împotriva acestei sentințe petenta A.A.C.E.

C.F.R. a declarat calea de atac intitulată „apel", arătând că urgența

cererii promovate pe calea ordonanței președințiaie este dată de faptul că

intimata solicită reintegrarea în muncă pe același post de la data de 2 martie

2015, în caz contrar urmând a formula plângere penală.

De asemenea, sumele solicitate cu

titlu de obligație de plată către intimată sunt relativ mari pentru o asociație

de ajutor reciproc a pensionarilor, iar odată executată hotărârea, întoarcerea

executării silite ar fi foarte dificilă și ar implica un proces de durată cu

prejudicii pentru petentă.

Referitor la caracterul vremelnic,

arată că acesta este dat de întinderea efectelor hotărârii ce urmează să fie

adoptate de către instanță, respectiv, până la soluționarea cererii de

suspendare din apelul promovat.

Referitor la neprejudecarea fondului,

arata că prin soluționarea cererii instanța nu interferează cu judecarea

apelului, căci problema dedusă judecății nu este anularea executării și nici nu

se solicită instanței să se pronunțe asupra unor chestiuni de fond ale speței.

Analizând cererea, Înalta Curte

constata următoarele:

Prealabil cercetării oricăror

chestiuni, se impune precizarea că. deși prin Legea nr. 138/2014 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și

pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, la art. 999 Noul

C. proc. civ. s-a introdus alin. (3) care prevede că, în toate cazurile în care

competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este

recursul.'", având în vedere data cererii de chemare în judecată ce a

determinat introducerea prezentei cereri de ordonanță președînțială - 3

februarie 2014 - raportat la data publicării în M. Of. a Legii nr. 138/2014 -

16 octombrie 2014 - actul normativ nu este aplicabil cauzei pendinte, situație

față de care se va avea în vedere forma legii în vigoare la data introducerii

cererii de chemare în judecată.

Aceasta, în considerarea prevederilor art.

24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în acord cu care dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare, dar și a prevederilor art. 27 din

același act normativ, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 996

alin. (1) Noul C. proc. civ., ordonanța este provizorie și executorie. Conform art.

448 alin. (1) pct. 10 și alin. (2) Noul C. proc. civ. hotărârile primei

instanțe sunt executorii de drept, executarea având un caracter provizoriu, în

orice caz în care legea prevede că hotărârea este executorie. în baza art. 450 Noul

C. proc. civ. în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în

alin. (3) al acestui articol, prevăzându-se că, la judecata cererii de

suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6) Noul C. proc. civ.

Potrivii acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de

suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra

suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

Tot în materia suspendării, este

aplicabil și art. 484 Noul C. proc. civ., care dispune că, în situația în care

se formulează, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii

reeurate, aceasta se soluționează prin încheiere motivată definitivă.

Pe de altă parte, în ceea ce privește

normele de competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 Noul C.

proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri precum și orice

alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr.

304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „secția I

civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal,

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi

atacate pe nido altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața

curților de apel în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 3Î4 alin.

(1) din aceeași lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai

aceleiași secții".

Coroborând dispozițiile legale

incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce

guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta

cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Deși potrivit art. 718 alin. (6) C.

proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în

mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face

obiectul controlului judiciar în speță este pronunțată, ca instanță de primă

instanță învestită printr-o cerere de ordonanță președințială, de către Curtea

de Apel, cea chemată să judece și apelul la hotărârea a cărei suspendare a

executării s-a cerut.

Se constată totodată că, în

reglementarea dispozițiilor Noul C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004,

menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a

judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care

legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de

posibilitate.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin.

(1) pct. 4 Noul C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență,

trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți

de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere

care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului

împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere de suspendare a

executării unei hotărâri.

În consecință, deși potrivit

dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea dată asupra unei cereri de

suspendare a executării provizorii, pronunțată în condițiile art. 999 alin. (2)

C. proc. civ., este atacabilă separat eu apel, în situația particulară în care

această hotărâre a fost pronunțată de către Curtea de Apel, ea devine o

hotărâre definitivă cu un regim juridic ce poate fi asimitat celui reglementat

de art. 484 Noul C. proc. civ., nefund susceptibilă de apel, apt a fi judecat

la instanța imediat superioară, când aceasta este Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru aceste considerente, calea de

atac intitulată „apel" formulată de petenta A.A.C.E. C.F.R. împotriva

împotriva sentinței nr. 2 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I

civilă, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de

atac întitulată „apel" declarată de reclamanta A.A.C.E. C.F.R. cu sediul

în București, sector 1 în contradictoriu cu intimata l.A. cu domiciliul în

localitatea Bacău, județul Bacău împotriva sentinței nr. 2 din 18 martie 2015 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 aprilie 2015.