ÎCCJ, Decizia nr. 149/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008 s-a dispus, printre altele, respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 148/F din 10 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008.

Împotriva Deciziei penale nr. 32/A din data de 07 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008 contestatorul condamnat A. a formulat contestație în anulare.

Prin Decizia penală nr. 344/A din data de 12 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus, printre altele, respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 7 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut, în esență, următoarele:

Contestația în anulare are natura juridică a unei căi extraordinare de atac, de anulare și retractare a hotărârilor definitive exercitându-se în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) săvârșite anterior pronunțării hotărârii.

Prin urmare, s-a reținut că, începând cu data pronunțării sale, decizia definitivă a instanței de apel este prezumată a reflecta adevărul judiciar, iar rezolvarea dată raportului penal de conflict nu mai poate fi repusă în discuție decât în situații excepționale care, în esență, implică descoperirea, fie a unor fapte sau împrejurări factuale noi, susceptibile a demonstra netemeinicia hotărârii, fie a unor vicii fundamentale de legalitate, de drept substanțial sau procesual.

În ce privește cazul de contestație în anulare invocat de contestatorul condamnat A., prevăzut de 426 lit. d) teza I C. proc. pen., care vizează nelegala compunere a instanței de apel, s-a reținut că susținerile acestuia nu se încadrează în cazul de contestație în anulare invocat, respectiv că nu au fost încălcate prevederile din legea de organizare judiciară privind compunerea completurilor de 3 judecători.

S-a stabilit că legiuitorul a lăsat la latitudinea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza prevederilor Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a instanței supreme, să stabilească modalitatea de desemnare nominală a membrilor completurilor de 3 judecători, motiv pentru care, în cauză, s-a procedat la aplicarea acestor dispoziții regulamentare ce au fost emise pentru punerea în aplicare a cadrului legal primar oferit de Legea nr. 304/2004.

În continuare, referitor la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza a II-a din C. proc. pen. invocat din perspectiva incompatibilității specialistului DNA care a întocmit raportul de constatare în faza de urmărire penală, cât și a incompatibilității a doi membri ai completului de judecată din apel, s-a constat că incompatiblitatea specialistului DNA nu poate constitui obiect al analizei în temeiul cazului de contestație în anulare invocat ce vizează persoana judecătorului, precum și că împrejurările relevate de contestator nu relevă faptul că imparțialitatea celor doi magistrați judecători ar fi fost afectată.

Împotriva Deciziei penale nr. 344/A din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, contestatorul condamnat A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători - Penal 1 - 2021 sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, termen la care s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 7 iunie 2021 având în vedere solicitarea de amânare în vederea angajării unui apărător ales formulată de contestator.

La termenul de judecată din data de 7 iunie 2021 au avut loc dezbaterile, susținerile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul condamnat, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În acest sens, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aceste dispoziții fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatorul condamnat A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 344/A din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de același contestator împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 7 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Câtă vreme, în prezenta cauză, contestația în anulare a fost exercitată împotriva unei decizii penale pronunțate în apel (Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2008 prin care, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A.) decizia pronunțată asupra căii extraordinare de atac este definitivă, astfel cum se și precizează în dispozitivul acesteia.

Prin urmare, în cauză, contestatorul condamnat A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive nesusceptibile de a face obiectul unei căi ordinare de atac, deci, în condiții neprevăzute de C. proc. pen., aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 344/A din data de 12 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 344/A din data de 12 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2021.

GGC - GV