ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2017

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, sub nr. x/91 din 19.01.2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL Golești și Societatea de Asigurare - Reasigurare D. SA, solicitând obligarea pârâtei - societate de asigurare la plata sumei de 1.217.565 lei reprezentând echivalentul sumei de 270.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a furtului a 1343 bucăți de produse cosmetice cu o valoare totală de 310.000 euro, în timpul transportului efectuat de asiguratul său SC B. SRL de la furnizorul E. la sediul său social.

Prin sentința civilă nr. 3 din 3.02.106, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, prematuritatea acțiunii și tardivitatea acțiunii invocate de pârâta SC D. SA București ca fiind neîntemeiate.

A admis acțiunea formulată de reclamantul SC A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și SC D. SA, pentru pretenții și a obligat pe pârâta SC D. SA București să plătească pentru pârâta SC B. SRL Golești, asigurata sa, către reclamanta SC A. SRL despăgubiri civile în cuantum de 270.000 euro, în echivalent în lei, la momentul plății efective și cheltuieli de judecată în sumă de 15.781 lei, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva sentinței a formulat apel pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare D. SA - Sucursala Focșani, prin lichidator judiciar F. București.

Prin decizia civilă nr. 222/A din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a anulat ca urmare a nesemnării cererea de apel formulată de către pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare D. SA - Sucursala Focșani, prin lichidator judiciar F. București împotriva sentinței civile nr. 3 din 03.02.2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta - pârâtă SC D. S.A. Sucursala Focșani - prin lichidator judiciar F.

Recurenta - pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 pct. 3 și 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, așa cum a fost aceasta indicată în cadrul excepției necompetenței materiale invocate de pârâta - recurentă, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra constatării intervenirii suspendării de drept a cauzei, în temeiul art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Consideră că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărârile cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre în cauză, deși nu era competentă material să judece litigiul dedus judecății, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului societății D. anterior pronunțării sentinței, respectiv la data de 03 decembrie 2015, instanța competentă să analizeze existența sau inexistența unui drept de creanță al reclamantului împotriva D. fiind Tribunalul București, secția a VII-a cvilă. Sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care preved că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competenta unei instanțe de alt grad și ale art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, ce statuează în mod expres suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare în situația pronunțării unei hotărâri de deschidere a procedurii falimentului, astfel încât din momentul deschiderii procedurii, instanța de fond nu mai era competenta material să soluționeze litigiul, ci trebuia doar să suspende de drept judecarea pricinii. În speță, competența materială aparținea după data de 03.12.2015 unei instanțe de același grad de jurisdicție, însă a unei secții specializate, pretențiile reclamantului putând fi analizate numai în dosarul de faliment al debitoarei D., în competența exclusivă a judecătorului sindic.

Recurentul susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, arată că în mod eronat, instanța de apel a reținut că deși i s-a pus în vedere să semneze apelul nu s-a conformat, astfel că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., apelul fiind anulat. Învederează instanței de recurs că pârâta a transmis în format electronic la data de 18 mai 2016 cererea de apel nesemnată la Tribunalul Vrancea, de pe adresa de e-mail rusulimona@yahoo.com, cererea de apel fiind retransmisă aceleiași instanțe, de aceasta dată semnată de lichidatorul judiciar F. la data de 30.05.2016, de pe adresa de e-mail x, astfel încât a complinit lipsa semnăturii încă din data de 30 mai 2016. Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a anulat apelul ca urmare a nesemnării cererii de apel, cerere care a fost retransmisă semnată de reprezentantul legal al societății. Apreciază că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate, solicitând admiterea recursului pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Intimata -reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta - pârâtă SC D. SA - Sucursala Focșani, prin lichidator judiciar F. București a depus răspuns la întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că decizia atacată ce formează obiectul recursului este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 24 mai 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reiterând excepția tardivității recursului, iar pe fond solicitând respingerea ca nefondat.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantei SC A. SRL de obligare a pârâtei SC D. SA la plata sumei de 1.217.565 lei reprezentând echivalentul sumei de 270.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a furtului a 1343 bucăți de produse cosmetice cu o valoare totală de 310.000 euro, în timpul transportului efectuat de asiguratul său SC B. SRL de la furnizorul E. la sediul său social.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Recurenta - pârâtă SC D. SA critică atât decizia pronunțată de curtea de apel cât și sentința tribunalului, în ce privește încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 3 Noul C. proc. civ., susținând, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, fiind evident că, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, s-ar fi suspendat de drept judecarea pricinii, competența materială aparținând după data de 03.12.2015 (deschiderea procedurii falimentului debitoarei D.) unei instanțe de același grad de jurisdicție, însă a unei secții specializate, pretențiile reclamantei putând fi analizate numai în dosarul de faliment, în competența exclusivă a judecătorului sindic.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială susținută în recurs de recurenta pârâtă trebuia invocată de părți ori de judecător in limine litis.

Fiind o necompetență de ordine publică, ce poate fi invocată doar de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, invocarea acestui aspect este formulată omisso medio prin motivele de recurs și nu poate fi primită.

Dispozițiile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ. exclud posibilitatea ca o parte litigantă să poată invoca motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. direct în recurs, dacă aceleași motive puteau fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului.

Or, verificând cererea de apel, se constată că recurenta-pârâtă nu a pus problema competentei materiale a Tribunalului Vrancea, criticele aduse prin motivele de apel s-au rezumat la obligația instanței de a suspenda cauza, solicitându-se în consecință anularea hotărârii.

De fapt, critica vizează încălcarea dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, conform cărora "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi (...)", sub motiv că instanța de fond nu mai era competentă material să soluționeze litigiul, ci trebuia să dispună măsura suspendării de drept a judecății pricinii.

Deoarece vizează încălcarea unor norme de procedură, critica se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. și va fi analizată împreună cu motivul de recurs prin care recurenta- pârâtă a invocat, în temeiul prevederilor legale evocate, aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., apelul fiind anulat ca urmare a nesemnării cererii.

Excepția nesemnării este o excepție de procedură, absolută, peremptorie, dar care începe prin a avea un caracter dilatoriu, întrucât legea permite amânarea îndeplinirii acestor lipsuri cel mai târziu până la primul termen de judecată următor celui care a urmat invocării neregularității privind lipsa semnăturii de pe cererea de apel, sens în care apelantul va fi citat cu această mențiune; dacă excepția nesemnării cererii de apel este invocată în ședință publică în cursul judecății în apel, apelantul va trebui să semneze chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea, astfel cum dispune art. 196 alin. (2), normă la care art. 470 alin. (3) face trimitere.

Excepția nulității cererii de apel pentru nesemnare poate fi invocată și din oficiu, dat fiind caracterul ei absolut, conform dispozițiilor art. 196 alin. (2) care stabilesc condițiile îndreptării neregularității, respectiv "dacă se invocă lipsa de semnătură".

Sancțiunea nulității aferentă procedurii de regularizare a cererii de apel urmărește soluționarea cererii informe în raport de lipsurile acesteia fără pronunțarea unei soluții pe fond, cu consecința dezînvestirii completului de judecată.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a constatat cu justețe că apelanta nu a complinit lipsa semnăturii cererii de apel nici până la termenul de judecată acordat la 23.11.2016, când instanța a rămas în pronunțare și a aplicat corect dispozițiile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., lipsa semnăturii fiind sancționată cu nulitatea cererii formulate.

Prin urmare, instanța nu mai era învestită, astfel încât nu mai putea cerceta nicio problemă dedusă judecății, chiar și în situația în care recurenta ar fi adus la cunoștința instanței deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei D., măsura suspendării cauzei fiind o măsură procesuală care trebuie pusă în discuția părților și dispusă numai de o instanță legal învestită.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta SC D. S.A. Sucursala Focșani - prin lichidator judiciar F. împotriva deciziei civile nr. 222/A din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. S.A. Sucursala Focșani - prin lichidator judiciar F. împotriva deciziei civile nr. 222/A din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2017.