ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4589/2018

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 Tribunalul Botoșani, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea punctului 2, 3 și 4 din cererea formulată de contestatoarea A. și, pe cale de consecință a dispus formarea de noi dosare, având ca obiect: - Contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1001A din data de 6 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2017 - (pct. 2), Contestație în anulare împotriva deciziei nr. 283 din data de 7 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017 - (pct. 3) și Acțiune în anulare contracte de Novație nr. x/26.07.2017 și nr. x/26.07.2017 - (pct. 4).

Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că punctele 1, 2 și 3 din cerere sunt căi de atac formulate împotriva unor decizii pronunțate în dosare diferite, precum și faptul că punctul 4 din cerere vizează o acțiune distinctă ce urmează a fi analizată de un complet de fond, a apreciat că se impune disjungerea punctelor 2, 3 și 4 din cererea formulată de contestatoare și pe cale de consecință formarea de noi dosare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A. - prin mandatar B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 50 din 19.04.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursul declarat de contestatoarea A.-prin mandatar B. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în favoarea Înaltei Curți de Casație

În fundamentarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Ca regulă generală, dat fiind că tribunalul devine potrivit noului cod instanță cu plenitudine de competență, iar curtea de apel este cea care judecă apelurile împotriva hotărârilor date de tribunale în primă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție este cea care are în competență judecata recursurilor. Această regulă este exprimată fără echivoc în art. 483 alin. (3).

Astfel, în art. 483 alin. (3) C. proc. civ. se arată:" Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rezultă din cuprinsul acestui text că plenitudinea de competență în ce privește judecarea recursurilor aparține instanței supreme, această cale extraordinară de atac urmărind, în concepția legiuitorului, ca regulă generală, examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 24 mai 2018; a fost fixat termen de judecată la 1 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de recurs.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale, urmează a o admite și a declina soluționarea recursului în favoarea Curții de Apel Suceava, pentru următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunțate de Tribunalul Botoșani în cadrul unei contestații în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 505 C. proc. civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu operează prorogarea competenței.

Nu se poate reține că dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conținutul dispozițiilor alin. (3) al art. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție "în condițiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casație și Justiție examinează recursurile care sunt în competența sa "în condițiile legii", iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiași articol, care nu a fost declarat neconstituțional, și care arată, în mod expres, că recursul se poate soluționa de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curților de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situație ce nu se regăsește în speța de față.

Înalta Curte constată că numai recursurile reglementate de legiuitor pot face obiectul examinării la instanța supremă și că, pe lângă necesitatea existenței normative a recursului, este important a se avea în vedere condițiile exercitării respectivei căi de atac, în lumina art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Din dispoziția legală menționată rezultă faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Așadar, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel cum este formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă se determină conform normei de competență stabilită de art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așadar, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi competentă Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curții de apel sau o prevedere expresă a legii în acest sens.

Or, speța supusă judecății nu se regăsește în niciuna dintre aceste ipoteze fiind vorba de o încheiere pronunțată de tribunal în cadrul unei contestații în anulare în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicție, în sensul că în nicio normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziție care să permită "sărirea" vreunei instanțe imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanța competentă este cea imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Mai mult, o interpretare care să atribuie competența de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, situație ce ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție și cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite excepția de necompetență și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2018.