ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 396/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 17 iunie 2016, reclamantul A. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Măceșu de Jos a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2500 RON, preț estimativ.

Prin sentința civilă nr. 828 din 16 noiembrie 2016, Judecătoria Segarcea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Comunei Măceșu de Jos și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Măceșu de Jos, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind obligat reclamantul la 800 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. prin reprezentant legal A..

Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 423/2017 din 16 mai 2017 a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. prin reprezentant legal A. împotriva sentinței civile nr. 828 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Segarcea, fiind obligat apelantul către intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum redus de 150 RON.

Împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, reclamantul A. prin reprezentant legal A. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

Prin decizia nr. 178/2017 din 15 noiembrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 27 noiembrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 decembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 22 decembrie 2017.

La data de 8 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul comunicat, apreciind că recursul este admisibil în principiu.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal A., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. prin reprezentant legal A. împotriva sentinței civile nr. 828 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Segarcea.

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani respectiv, cererea prin care reclamantul A. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Măceșu de Jos a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2500 RON, preț estimativ.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 16 mai 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.