ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2190/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 23.04.2015, reclamanta A. a solicitat instanței: să constate nulitatea absolută a Convenției autentificate sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava; să constate nulitatea absolută a Convenției autentificate sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava; să constate nulitatea absolută a Contractului de cesiune de drepturi ale proprietății litigioase autentificat sub nr. x din 21.04.2011 la BNP B. și C. din Comuna Jilava, cu privire la imobilul teren situat în comuna Corbeanca, sat Tamas, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, carte funciară x a localității Corbeanca și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

Reclamanta a indicat valoarea pretențiilor sale la suma de 505.026,00 RON.

La solicitarea instanței, reclamanta a depus la data de 02.06.2015, lămuriri prin care a arătat că valoarea pretențiilor sale este după cum urmează: pentru Contractul de cesiune de drepturi ale proprietății litigioase autentificat sub nr. x din 21.04.2011 la BNP B. și C. din Comuna Jilava, cu privire la imobilul teren situat în comuna Corbeanca, sat Tamas, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, carte funciară x a localității Corbeanca - 252.513 RON; pentru Convenția autentificată sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava - 126.256,5 RON; pentru Convenția autentificată sub nr. x din 19.11.2004 la BNP B. din Comuna Jilava - 138.499,5 RON.

La data de 27.10.2015 reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat instanței și constatarea nulității absolute a Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la Notariatul de stat al Sectorului Agricol Ilfov pentru prețul neserios al acestui act, arătând că prețul de 500 RON menționat în antecontractul de vânzare cumpărare cu privire la suprafața de 19100 mp este unul neserios, cu mult inferior imobilelor asemănătoare la data convenției.

Pârâții D., E., F. și G. au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care au invocat excepția lipsei de interes, față de prevederile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., excepția puterii de lucru judecat, față de prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de la data de 08.12.2015 s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes și autorității de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 2603F din 11 ocrtombrie 2016, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția puterii de lucru judecat, a respins cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții S.C. H. S.R.L., D. și E., F. și G. ca fiind sub putere de lucru judecat, a obligat reclamanta la plata către pârâții F. și G. a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată, la plata către pârâții D. și E. a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată și la plata către pârâta S.C. H. S.R.L. a sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată, iar în temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public judiciar acordat reclamantei a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Pârâta S.C. H. S.R.L. a depus întâmpinare și apel incident, solicitând respingerea apelului reclamantei, ca nefondat, admiterea apelului incident formulat împotriva încheierii pronunțate la data de 08.12.2015 și, pe cale de consecință, anularea încheierii apelate, admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost respins ca nefondat apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A.. A fost admis apelul incident formulat de apelanta-pârâtă S.C. H. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2603/F/11.10.2016 și a încheierii de la data de 8.12.2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015. Au fost schimbate în parte încheierea și sentința apelate în sensul că: s-a admis excepția lipsei de interes a cererii de constatare a nulității actelor juridice subsecvente antecontractului de vânzare-cumpărare și s-a respins cererea privind aceste acte ca lipsită de interes. S-au menținut celelalte dispoziții. A fost obligată apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în apel, respectiv, suma de 1550 RON către apelanta-pârâtă S.C. H. S.R.L., suma de 1000 RON către intimatul-pârât D. și suma de 1000 RON către intimatul-pârât F. - cheltuieli de judecată reduse, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, reclamanta A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimații - pârâți F., G., D. și E., au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția netimbrării recursului, excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității acestuia, solicitând în principal admiterea excepției netimbrării recursului și, în consecință, anularea acestuia, iar, în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității recursului și, în consecință, respingerea recursului, ca inadmisibil. În situația în care se va trece peste cele două excepții, au solicitat constatarea nulității recursului, față de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. În situația respingerii tuturor excepțiilor invocate au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 martie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Intimații - pârâți F., G., D. și E. au depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susținând, în esență, inadmisibilitatea recursului. Au solicitat și cheltuieli de judecată, anexând în acest sens înscrisuri doveditoare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani (...).

Se reține că reclamanta a indicat valoarea pretențiilor sale la suma de 505.026 RON, conform art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., astfel că, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că recursul nu este admisibil, întrucât valoarea totală a pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de I. în Dosarul nr. x/2014 și de J. și K. în Dosarul nr. x/2013 ale Curții de Apel Brașov, secția civilă, constatându-se că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv, Decizia Curții Constituționale își produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunțării Curții Constituționale, iar excepția a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că în cadrul dosarului de față, anterior declarării neconstituționalității textului, nu a fost invocată nici de părți, nici de instanță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Se reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 23 aprilie 2015, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Totodată, se reține prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, ceea ce face inutilă analizarea celorlalte excepții invocate.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Constatând culpa procesuală a reclamantei A. în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimaților - pârâți F., G., D. și E. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestora, în sensul obligării recurentei-reclamante A. la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-pârâți F. și G. și la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-pârâți D. și E., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 537 A din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-pârâți F. și G. și la plata sumei de 4500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-pârâți D. și E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.