ÎCCJ, decizie (scj.ro #87003)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE  -

DECIZIA nr. XXXIII                                                                              Dosar nr. 23/2006

Ședința de la 6 noiembrie 2006

Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la dreptul de a ataca cu plângere, în temeiul art. 278

1

din Codul de procedură penală, soluțiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenți 100 judecători din totalul de 119 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut să se aibă în vedere că prin art. 278

1

alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006, situația vizată prin recursul în interesul legii s-a reglementat în sensul că se poate face plângere și împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu.

SECȚIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanțelor judecătorești, s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la dreptul de a ataca cu plângere în fața judecătorului, în temeiul art. 278

1

alin. 1 din Codul de procedură penală, soluțiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu.

Astfel, unele instanțe au considerat inadmisibilă o atare plângere, apreciind că, în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin. 1 din Codul de procedură penală, pot face obiectul acestei căi de atac numai rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, iar nu și soluția de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriu.

Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că poate fi formulată plângere în fața judecătorului, în temeiul art. 278

1

alin. 1 din Codul de procedură penală, nu numai împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Analizarea acestei chestiuni de drept, cu privire la care se susține că a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești, nu mai este, însă, posibilă datorită modificării și completării aduse art. 278

1

alin. 1 din Codul de procedură penală prin art. I pct. 139 Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 (publicată în M.Of. nr. 677 Partea I din 7 august 2006).

În adevăr, prin art. 278

1

alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat prin legea menționată, reglementându-se „plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată”, se prevede că „plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu”.

Or, în raport cu această reglementare expresă, de către legiuitor, a chestiunii de drept în privința căreia se susține că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere  unitar, se impune să se aprecieze că recursul în interesul legii de față, a devenit fără obiect, astfel că nu mai poate fi examinat.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 414

2

, cu referire la art. 385

15

pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, se constată că acest recurs în interesul legii nu poate fi admis întrucât a rămas fără obiect, urmând astfel să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la dreptul de a ataca cu plângere, în temeiul art. 278

1

din Codul de procedură penală, soluțiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2006.

PREȘEDINTELE  ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

Prof. univ. dr.

Nicolae Popa

PRIM MAGISTRAT ASISTENT,

Victoria Maftei