ÎCCJ, Decizia nr. 80/2017

Decizia civilă nr. 80/2017

Asupra admisibilității în

principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art.

499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de16 noiembrie 2016, a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5

Judecători recursul declarat de A. și B. împotriva

Deciziei

civile nr. 1968 din ședința camerei de consiliu de la 19 octombrie

2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014*,

prin care s-a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr.

2346 din 10 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În temeiul dispozițiilor art. 248

alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va

examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății

în speță.

Analizând recursul în condițiile art.

493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art. 129 din Constituția

României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii”.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei”.

În conformitate cu art. 493 alin. (5) C.

proc. civ. „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că

recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de

casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele

prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat,

anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie

motivată, pronunțată, fără citarea părților,

care nu este supusă niciunei căi de atac.”

În raport cu principiile statuate prin

textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale

de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii

atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile

legii.

În speță, însă, se

constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, Completul de 5 Judecători

a fost sesizat cu recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1968 din camera de

consiliu de la 19 octombrie 2016, prin care secția I civilă, s-a

pronunțat tot asupra unui recurs declarat de

A. și B.

Având în vedere dispozițiile art.

7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele ale art. 457 alin. (1) C.

proc. civ.; întrucât, în speță, recursul vizează o decizie

pronunțată de către secția I civilă a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, într-un recurs exercitat împotriva unei

hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., nu era supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi

supusă reformării și dat fiind faptul că recurenții au

uzat deja de calea de atac prevăzută de lege, recursul dedus

judecății este inadmisibil.

Recunoașterea unor căi de

atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală,

constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat

expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii

și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine

publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu

nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Așadar, în raport cu

dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei

hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă

de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de

atac, recursul declarat de

A. și B.

nu poate fi primit.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1968 din ședința

camerei de consiliu de la 19 octombrie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. x/3/2014*.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 13 martie 2017.