ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 717/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2286 din ședința camerei de consiliu de la 17 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor - Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai bună, prin care s-a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva Încheierii nr. 2286 din ședința camerei de consiliu de la 17 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat cerere de revizuire revizuenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor - Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai bună, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de revizuire invocate, revizuenta a arătat următoarele:

Hotărârea atacată s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și/sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Judecătorii A., B., C., D., E., F., G., H. și nu numai, au fost sancționați/trebuiau să fie sancționați disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

După darea hotărârii atacate, au fost aflate înscrisuri care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Statul nu a fost apărat deloc sau a fost apărat cu viclenie de procurori.

Există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri: Decizia civilă nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/1990, confirmată ca legală și temeinică de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia civilă nr. 1039 din 29 mai 1992 pronunțată în dosarul nr. x/1991 - când a fost respins ca nefondat recursul extraordinar declarat de procurorul general al României împotriva hotărârii tribunalului, precizată mai sus.

Revizuenta a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, mai cu seamă în cauzele aflate pe rolul Completului de 5 judecători al ÎCCJ, în anii 2010, 2011, 2012 și 2013.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a putut constata numeroase încălcări ale drepturilor sau libertăților fundamentale ale membrilor fondatori, ca urmare a procedurilor realizate cu rea-credință de reprezentanții Guvernului României la Strasbourg, în folosul exclusiv al celor interesați în acte și fapte de corupție, în perioada: 1993 - 2006, în general și după aderarea României la Uniunea Europeană, în anii: 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013, în special.

După ce Decizia civilă nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Constanța a fost confirmată ca legală și temeinică de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia civilă nr. 1039 din 29 mai 1992, Curtea Constituțională a României a fost dezinformată de instanțele de judecată, în folosul exclusiv al celor interesați în acte și fapte de corupție.

La termenul de judecată din 4 aprilie 2019, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. din 1865, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată de revizuentă și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de revizuire este încheierea nr. 2286 din ședința camerei de consiliu de la 17 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor - Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai bună, de strămutare a dosarului nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ. din 1865, "hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac".

Rezultă, din această dispoziție legală, care nu face distincție între căile de atac ordinare și căile de atac extraordinare, că, în opoziție cu hotărârile împotriva cărora se poate exercita calea de atac a revizuirii, nu sunt supuse controlului judiciar, pe această cale, hotărârile pronunțate în materia strămutării pricinilor.

În consecință, excepția inadmisibilității cererii de revizuire este întemeiată, astfel încât cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor - Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai bună va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor - Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai bună împotriva încheierii nr. 2286 din ședința camerei de consiliu de la 17 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL