Decizia nr. 2050/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, au solicitat: - obligarea pârâților de a emite pentru fiecare dintre reclamante, începând cu data de 09.04.2015, noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie. - obligarea pârâților la acordarea, începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (51) și art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011. - obligarea pârâților ca, la emiterea ordinelor de salarizare, să țină cont, în cazul promovărilor în funcție, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1301 din 18.04.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, precum și excepțiile netimbrării și a lipsei procedurii prealabile, invocate de Autoritatea Națională pentru Cetățenie; a admis acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și Ministerul Justiției și a obligat pârâții să emită pentru reclamanți un nou ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 1301 din 18.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs: - pârâtul Ministerul Justiției, care a invocat dispozițiile art. 483 și următoarele din Noul C. proc. civ. - pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin motivele formulate a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că refuzul pârâților de a emite un nou ordin de salarizare conform solicitărilor intimatelor - reclamante este un refuz nejustificat, având în vedere că, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, a întreprins toate diligentele pentru lămurirea aspectelor care privesc aplicarea/interpretarea art. 1 alin. (1.1) și art. 5 alin. (1.1) din O.U.G. nr. 83/2014. Reclamantele au solicitat aplicarea dispozițiilor mai sus menționate în data de 25.09.2015, iar în răspunsul comunicat prin adresa nr. x, li s-au adus la cunoștință toate demersurile întreprinse astfel că Autoritatea Națională pentru Cetățenie nu a exprimat un refuz nejustificat de soluționare a cererilor acestora. Ministerul Justiției, prin recursul formulat, arată că în mod greșit Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a dispus obligarea și a acestui pârât la emiterea ordinului de salarizare, deși această obligație incumbă exclusiv Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie. De asemenea, soluția instanței este greșită și sub aspectul obligării Ministerului Justiției alături de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, la plata diferențelor salariate rezultate, începând cu data de 09.04.2015, deoarece unitatea angajatoare este Autoritatea Națională pentru Cetățenie, iar nu Ministerul Justiției. În opinia recurentului, soluția primei instanțe este greșită, având în vedere că Autoritatea Națională pentru Cetățenie are personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamantelor sunt stabilite cu angajatorul, drepturile salariate ale acestora fiind calculate și plătite direct tot de către această instituție angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către sta. În situația în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5 1 ) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În același timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții: aparatul de lucru al Parlamentului etc. Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale. Mai mult, precizăm că nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 316 din 7 aprilie 2006). În ceea ce privește ultimul capăt al cererii de chemare în judecată, referitor la obligarea pârâtei ca la emiterea Ordinului de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date, recurentul consideră că acest lucru este inadmisibil, întrucât intimatele-reclamante la momentul în care vor promova în funcție/vor fi numite în funcție de conducere, vor fi încadrate potrivit legii de salarizare existente la acel moment.

Apărările formulate în cauză Intimații A., B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 08.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că acțiunea intimatelor, vizează obligarea pârâților Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției să emită un nou ordin de încadrare salarială, conform dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în instanță precum și al obligării pârâților la achitarea diferențelor salariale, rezultate din aplicarea art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 09.04.2015. În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. De asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Potrivit articolului 1 din O.U.G. nr. 83/2014 în cursul anului 2015 cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014. La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010. Astfel, problema inegalității de tratament a fost generată de faptul că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010 diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din indemnizația de încadrare, procent net inferior celor prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006 pentru avansarea în tranșe de vechime. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: - de la 3 la 5 ani - 10%; - de la 5 la 10 ani - 15%; - de la 10 la 15 ani - 20%; - de la 15 la 20 de ani - 25%; - peste 20 de ani - 30% . Potrivit dispozițiilor art. 4 1 din același act normativ, pentru vechimea în muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel: - de la 3 la 5 ani - 5%; - de la 5 la 10 ani - 10%; - de la 10 la 15 ani - 15%; - de la 15 la 20 ani - 20%; - peste 20 ani - 25% . Rezultă, așadar, că personalul asimilat judecătorilor care au avansat în gradația aferentă vechimii în muncă sau funcție ulterior datei de 01.01.2011 au beneficiat de o majorare cu 2,5% pentru fiecare gradație, pe când magistrații care au îndeplinit aceste condiții anterior datei de 01.01.2011 au beneficiat și beneficiază de drepturi salariale într-un cuantum superior. Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înțeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susținut și mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituția României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariați și nu toți destinatarii actului normativ în discuție, aflați în aceeași situație, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea intimatelor-reclamante. Referitor la lipsa calității procesuale pasive a recurentului pârât Ministerul Justiției, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 1 și art. 2 din O. U. G. nr. 5/2010, respectiv faptul că Autoritatea Națională pentru Cetățenie, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, se află în subordinea Ministerului Justiției fiind finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției. Autoritatea Națională pentru Cetățenie este condusă de un președinte care este ordonator terțiar de credite. Răspunderea Ministerului Justiției în calitate de ordonator principal de credite este necesar să subziste alături de răspunderea Autorității Naționale pentru Cetățenie, în calitate de ordonator terțiar de credite, pentru ca astfel să fie asigurate resursele financiare necesare aplicării dispozițiilor privind drepturile salariate ale personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor din cadrul A.N.C. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.