ÎCCJ, Decizia nr. 20/2020
ÎCCJ, Decizia nr. 20/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Hotărârea ce face obiectul recursului
Prin Decizia nr. 4006 din 17 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1088 din 14 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs SC A. SRL, invocând în drept art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
În cauză, însă, se reține că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menționată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunțată în această materie.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția netrimbrării recursului, întrucât instanța nu poate proceda la verificarea declarării căii de atac în termen decât dacă este legal sesizată.
Analizând recursul în condițiile textelor legale menționate, Înalta Curte urmează a-l anula ca netimbrat, pentru considerentele ce succed:
Deși recurenta a fost încunoștiințată cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 100 RON datorată pentru soluționarea recursului declarat, aceasta nu și-a îndeplinit respectiva obligație legală până la acest moment.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerință fiind prevăzută, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, sub sancțiunea nulității.
Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit mijlocul procesual reglementat de norma specială menționată, solicitând doar nulitatea citației, fără a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, conform art. 42 alin. (2)-(3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4006 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2020.