CASE OF CATALINA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

SECȚIA A TREIA

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 56395/00

a lui Tiberiu Mircea CATALINA

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), în ședința din 13 mai 2008 întrunită în completul format din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Elisabet Fura–Sandström

Corneliu Birsan,

Bostjan M. Zupancic,

Ineta Ziemele,

Luis Lopez Guerra,

Ann Power,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Privitor la cererea de mai sus depusă la 6 octombrie 1999,

Privitor la decizia de a se aplica Articolul 29 § 3 din Convenție și de a examina cumulat admisibilitatea și fondul cazului,

Privitor la declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După deliberare, hotărăște după cum urmează:

ÎN FAPT

Solicitantul, Tiberiu Mircea Catalina, este cetățean român, s-a născut în 1922 și locuiește în Timișoara.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele în cauză, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

In 1950, casa proprietate a tatălui solicitantului a fost naționalizată de regimul comunist în baza Decretului nr. 92/1950,

În 1993, solicitantul a depus la Tribunalul Județean din Timișoara o acțiune împotriva Consiliului Local și Administrației Publice a Fondului Locativ prin care a cerut o declarație că imobilul tatălui său fusese naționalizat în mod ilegal. El a mai cerut și înscrierea numelui său în cartea funciară în calitate de proprietar actual al casei, pe care o moștenise legal de la tatăl său.

La 16 mai 1995. tribunalul Județean a respins acțiunea ca neîntemeiată pe motiv că examinarea legalității naționalizării i-ar depăși competența. Reclamantul a făcut apel contra acestei hotărâri.

La

17 februarie 1997, în ciuda faptului că întreaga casă era supusă litigiului și că reclamantul informase prin scrisoare pe toți chiriașii și autoritățile cu privire la procedura aflată în curs, acestea din urmă au încheiat un contract prin care unul dintre apartamentele din imobil a fost vândut chiriașilor în baza Legii Nr. 112/1995.

La 19 februarie 1997, Tribunalul Județean Timiș a admis apelul reclamantului și a constata că imobilul fusese naționalizat ilegal deoarece Decretul nr. 92/1950 nu i se aplica tatălui său. În aceeași hotărâre, tribunalul a ordonat ca numele reclamantului să fie înscris în cartea funciară în calitate de proprietar al bunului. Consiliul Local a făcut apel contra acestei hotărâri.

La

18 septembrie 1997, Curtea de Apel Timișoara a confirmat sentința din 19 februarie 1997, reiterând că tatăl reclamantului ar fi trebuit scutit de la măsurile de naționalizare.

În 1997 reclamantul a inițiat o acțiune în anulare a contractului de vânzare, arătând că apartamentul fusese vândut în ciuda notificării date lor cu privire la litigiul aflat în instanță,

La 28 April 1998 Tribunalul Județean a respins acțiunea sub motiv că contractul fusese încheiat legal în baza Legii nr. 112/1995 și intrase în vigoare înainte de hotărârea definitivă a Curții de Apel Timișoara din 18 septembrie 1997.

La 7 aprilie 1999 Curtea de Apel Timișoara a confirmat hotărârea precedentă a instanței.

RECLAMAȚIE

Reclamantul susține în substanță în baza Articolului 1 din Protocolul Nr. 1 al Convenției, că respingerea acțiunii sale în anulare a contractului prin care chiriașii au cumpărat unul din apartamentele din casa care îi fusese restituită integral printr-o sentință precedentă din 18 septembrie 1997 a constituit o interferență cu dreptul său la a se bucura pașnic de bunurile sale și că deci dreptul său la proprietate a fost încălcat.

ÎN DREPT

La 15 iunie 2007 Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant:

"Eu, subsemnatul

Tiberiu Mircea Catalina

, iau notă că guvernul român este dispus să îmi achite, cu titlu gratuit, suma de 75 000 de euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea sus menționată aflată pe rolul Curții europene a drepturilor omului.

Această sumă, care va acoperi și cheltuielile și costurile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii deciziei de radiere a Curții dată conform Articolului 37 § 1 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Începând cu expirarea termenului menționat și până la plata efectivă a sumei în cauză se va plăti o dobândă simplă având rata egală cu aceea a facilității marginale a Băncii centrale europene, plus trei procente.

Prezenta declarație se înscrie în cadrul regimului de soluționare amiabilă la care Guvernul și cu mine am ajuns."

La 15 iunie 2007 Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului

"Subsemnatul Răzvan Horațiu RADU, Agent al Guvernului Român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că guvernul român se oferă să achite d-lui

Tiberiu Mircea Catalina

, în mod gratuit, suma de 75 000 de euro în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are la origine cererea sus menționată aflată pe rol la Curtea Europeană a drepturilor omului.

Această va acoperi și cheltuielile și costurile de judecată, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii deciziei de radiere a Curții, emise conform articolului 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În caz de nerespectare a acestui termen, Guvernul se angajează să achite, începând cu expirarea acestuia și până la achitarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă având rata egală cu aceea a facilității de împrumut marginal a Băncii centrale europene, plus trei procente. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei."

Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care s-a ajuns între părți. Este satisfăcută deoarece soluționarea este bazată pe respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție și în Protocoalele la aceasta și nu constată nici motiv de politică publică ce ar justifica o examinare în continuare a cererii (Articolul 37 § 1

in fine

din Convenție). Având în vedere cele de mai sus, este adecvat să se înceteze aplicarea Articolului 29 § 3 și să se radieze cauza de pe listă.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate

Hotărăște,

radierea cererii de pe lista de cauze.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte