CADARU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 13015/04

prezentată de Maria CADARU

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 26 august 2008 în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Elisabet Fura- Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power, judecători;

și Santiago Quesada, grefier de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 10 martie 2004,

Având în vedere decizia Curții de a se prevala de

art. 29 alin. 3

din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamanta, Doamna Maria Cadaru, este cetățean român, s-a născut în 1947 și locuiește la Cluj. Guvernul român (

Guvernul

) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează

:

Din cauza restructurării armatei și poliției, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii și polițiștii să ceară trecerea lor în rezervă și, în consecință, pensionarea lor anticipată.

În această privință, în afara pensiei, statul le-a acordat compensații scutite de impozit și calculate în raport cu solda lor lunară brută.

La cererea lor, militarii de carieră au fost trecuți în rezervă și pensionați anticipat având dreptul la pensie și la compensațiile menționate anterior. În momentul plății acestor compensații, Ministerul de Apărării (în continuare denumit

Ministerul

) a scăzut cifra impozitului din venit.

În 2001 reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca cu o acțiune vizând obligarea Ministerului Apărării Naționale la restituirea sumei de 91.649.930 lei românești, cifră reprezentând suma reținută cu titlu de impozit, menționând că aceste compenzații erau scutite de impozit.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 16 noiembrie 2001 Tribunalul Cluj a admis parțial acțiunea reclamantei și a condamnat Ministerul să-i plătească suma de 41.854.124 lei vechi românești, adică în jur de 1.608 euro. Reclamanta a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.

La 21 octombrie 2002 Procurorul general al României a promovat în fața Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare împotriva acestei hotărâri judecătorești. El a menționat că interpretând legislația internă, Curtea de Apel comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluționare greșită a litigiului.

Printr-o hotărâre din 31 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea susmenționată și a respins acțiunea reclamantei. Ea a considerat că plățile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitării.

La cererea Ministerului, prin sentințele din 29 iunie și 1 iulie 2004, Judecătoria Petroșani a dispus rambursarea sumelor plătite reclamantei.

PLÂNGERE

Reclamanta se plânge că obligația de a restitui o sumă încasată în baza unei hotărâri devenită definitivă a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 6 alin. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție).

ÎN DREPT

La 21 aprilie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu RADU, agent guvernamental român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească doamnei Maria CADARU, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românești la rata de schimb din ziua plății, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil și se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.

»

La 17 ianuarie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de reclamantă:

«

Subsemnata, Maria CADARU, reclamantă în cauza citată anterior, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Josep Casadevall,

președinte

Santiago Quesada,

grefier