ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu nr. x/2015 reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, obligarea pârâtului de a emite începând cu data de 09.04.2015 un nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5

l

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței; ca stabilirea drepturilor salariale să se facă la nivelul maxim stabilit în cadrul judecătoriilor, raportat la vechimea în funcție (3 - 5 ani), vechime a în muncă și gradul profesional deținut; obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 și obligarea pârâtului ca la emiterea ordinului de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009.

Prin Sentința civilă nr. 662 din data de 01.03.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.

A obligat pârâtul să emită pentru reclamant a unui noi ordin de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, în vederea recalculării indemnizației de încadrare, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

A obligat pârâtul la acordarea, începând cu data de 09.04.2015, a diferenței de drepturi salariale rezultate de aplicarea de procente și a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/funcție ulterior datei de 01.01.2011 și să aibă în vedere aceste procente în cazul promovării în funcție sau numirii în funcție de conducere.

Împotriva Sentinței civile nr. 662 din data de 01.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece, în mod greșit a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

Prin Legea nr. 71/2015, la art. 1 al O.U.G. nr. 83/2014, după alin. (5) s-a introdus un nou alin. (5

1

), cu următorul cuprins:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Așadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

Prin cea de-a doua critică, recurentul-pârât arată că în mod netemeinic instanța de fond a obligat Ministerul Justiției la acordarea diferențelor salariale începând cu data de 09.04.2015, deoarece atribuția ministrului justiției este de a emite ordinul privind stabilirea indemnizației de încadrare, iar a Ministerului Justiției de a vira banii instituției angajatoare și nu de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate.

Tribunalele și curțile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale intimaților-reclamanți sunt stabilite cu angajatorul, drepturile fiind datorate, calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către stat.

Prin cea de-a tria critică, recurentul-pârât apreciază ca fiind inadmisibilă obligarea Ministerului Justiției să aibă în vedere acordarea de procente în cazul promovării în funcție sau numirii în funcție de conducere a intimatului-reclamant, o astfel de dispoziție constituie o adăugare la textul de lege și prin urmare, instanța și-a depășit atribuțiile de putere judecătorească.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. x din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea intimatului-reclamant A. un nou ordin de salarizare cu nr. 14740/C/24.05.2017, în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 662/01.03.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și respingerea acțiunii ca lipsită de obiect.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant A., judecător în cadrul Judecătoriei Târgu-Mureș, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze indemnizația de încadrare ce i se cuvine, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5

1

) și art. 5 alin. (1) - (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5

1

) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din același act normativ:

"(1

1

) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1

2

) Prevederile alin. (1

1

) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, prin care s-a statuat la art. 1, că începând cu data de 9.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar începând cu data de 1 august 2016 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 381,823 RON (art. 2).

Prin Ordinul nr. 1474/C/17.05.2017 s-a stabilit că, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, iar în Anexa la acest ordin, intimatul-reclamant figurează la pozițiile nr. 95 - 97 fiindu-i stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, legal citat, nu au contestat existența ordinelor emise de către pârât.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce i se cuvine, precum și a diferenței salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, împotriva Sentinței nr. 662 din 01 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB