ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3441/2014

Asupra

conflictului de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București în data de 01 aprilie 2013, sub nr. de Dosar nr. 12869/3/AS/2013,

astfel cum a fost completata, contestatorul L.F. - prin P.A. a chemat in

judecata pe intimata Casa de Pensii a Municipiului Brașov, solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună recalcularea pensiei sale,

cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința din 8 august 2012,

emisă de SC I.C. SA și adeverința din 29 iulie 2013, emisă de SC I.T.E.A. SRL.

Prin sentința

civilă nr. 7672 din 07 iulie 2014, Tribunalul București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a

pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 154 din

Legea nr. 263/2010, cererile împotriva C.T.P. se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantului.

Din înscrisul

de la fila 43, reiese că reclamantul are domiciliul legal stabilit în străinătate,

în Israel, prin urmare aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță.

Potrivit art. 156

din același act normativ, dispozițiile sale se completează in ceea ce privește

jurisdicția cu C. proc. civ., în speță cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., potrivit căruia " Cererea de chemare în judecată se

introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum pârâta are

sediul în Municipiul București, Tribunalul Brașov este instanța competentă să

soluționeze cauza pendinte.

Prin sentința

civilă nr. 1353 din 08 octombrie 2014, Tribunalul Brașov, secția I civilă, și-a

declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului București,

argumentând că uvcauză fiind vorba despre un proces cu elemente de

extraneitate, sunt incidente dispozițiile art. 1071 C. proc. civ., care

reglementează competența instanțele române în situația proceselor cu elemente

de extraneitate.

În conformitate

cu aceste dispoziții, competența se determină contbrm regulilor C. proc. civ.

și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Dacă, în aplicarea acestor

prevederi, nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea

va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria

sectorului 1 București, respectiv la Tribunalul București. întrucât, conform

legii speciale competența aparține instanței de la domiciliul reclamantului,

care are domiciliul în străinătate, cererea trebuie sa se adreseze Tribunalului

București, competent să soluționeze litigiul prin raportare și la dispozițiile art.

153 din Legea nr. 263/2010.

Ivinda-se

conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 133 pct 2 și art.

135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost sesizată

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele;

În conformitate

cu dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflicte

de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Dispozițiile art.

154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd

" {!) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Din conținutul

cererii de chemare în judecată aflată la fila nr. 3 a dosarului Tribunalului

București, reiese că reclamantul domiciliază în Israel. De asemenea, din

conținutul aceleiași cereri reiese că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu

de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor

de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare

realizate de acesta și evidențiate prin adeverința din 18 august 2012 emisă de

SC I. SA și adeverința din 29 iulie 2013 emisă de SC I.T.E.A. SRL.

Din textul

legal evocat reiese că legiuitorul a instituit în materia conflictelor de

asigurări sociale o competență alternativă, respectiv, fie a instanței de la

domiciliul reclamantului, fie a instanței reședinței acestuia. în prezenta

cauză însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile având în vedere că domiciliul

reclamantului este în străinătate, în Israel.

Prin urmare,

din analiza textelor legale redate rezultă că instanța competentă din punct de

vedere teritorial nu poate fi determinată datorită faptului că norma specială

de competență internă face trimitere la criteriul domiciliului sau reședinței

reclamantului, care, în cauza pendinte, nu se afla pe teritoriul României.

în contextul

dat, în raport de data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată,

01 aprilie 2013, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 334/2010 privind C.

proc. civ. care, în Cartea a VII a reglementează procedura procesului civil

internațional, și care au înlocuit dispozițiile Legii nr. 105/1992 cu privire

la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.

Art. 1065 alin

(1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că Sub rezerva

situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente

dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită,

respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar

sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii".

Reiese deci că

principalul criteriu după care este atrasă competența internațională a

instanțelor române este existența pe teritoriul României a domiciliului sau sediului

pârâtului, or sediul pârâtei Casei de Pensii a Municipiului Brașov este situat

pe teritoriul României, respectiv în județul Brașov.

Art. 1071 alin.

(1) din aceiași act normativ prevede următoarele "(1) Când instanțele

române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se

determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute

în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate

identifica instanța competentă să"judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând

regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului

București, respectiv la Tribunalul București "

De asemenea,

dispozițiile art. art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice prevede că " Tribunalele soluționează în primă instanță

litigiile privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de

asigurări sociale; b) modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de

întârziere; c) înregistrarea, evidența și, certificarea contribuției de

asigurări sociale; d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale

comisiilor de contestații care funcționează, cadrul M.A.N., M.A.I. și S.R.I.

privind deciziile de pensie; e) deciziile comisiilor medicale de .contestații

și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I., și

S.R.I. date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra

capacității de muncă; f) refuzul nejustificat :de rezolvare a unei cereri

privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire și de plată a

pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; h) plângerile împotriva

proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza prezentei legi; î)

contestațiile împotriva măsurilor de executare silită; dispuse în baza

prezentei legi; j) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în

temeiul prezentei legi."

Prin urmare,

din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate reiese

faptul că, în materia litigiilor de asigurări sociale, cu elemente de

extraneitate, în care pârâtul are domiciliul sau sediul pe teritoriul României,

competența de soluționare aparține Tribunalului București.

Față de

împrejurarea că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de

reclamantul L.F. îl reprezintă obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului

Brașov la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a veniturilor

atestate de adeverința din 8 august 2012 emisă de SC I. SA, și de adeverința din

29 iulie 2013 emisă de SC I.T.E.A. SRL, iar normele de procedură care

reglementează competența materială a instanțelor în ceea ce privește

conflictele de muncă și asigurări sociale atribuie tribunalelor plenitudine de

competență în această materie, competența de soluționare a cauzei revine

Tribunalului București.

Prin urmare, în

raport de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilește că în cauză, competența de

soluționare revine Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 3 decembrie 2014.