ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3441/2014

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 01 aprilie 2013, sub nr. de Dosar nr. 12869/3/AS/2013, astfel cum a fost completata, contestatorul L.F. - prin P.A. a chemat in judecata pe intimata Casa de Pensii a Municipiului Brașov, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună recalcularea pensiei sale, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința din 8 august 2012, emisă de SC I.C. SA și adeverința din 29 iulie 2013, emisă de SC I.T.E.A. SRL. Prin sentința civilă nr. 7672 din 07 iulie 2014, Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile împotriva C.T.P. se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantului. Din înscrisul de la fila 43, reiese că reclamantul are domiciliul legal stabilit în străinătate, în Israel, prin urmare aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță. Potrivit art. 156 din același act normativ, dispozițiile sale se completează in ceea ce privește jurisdicția cu C. proc. civ., în speță cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum pârâta are sediul în Municipiul București, Tribunalul Brașov este instanța competentă să soluționeze cauza pendinte. Prin sentința civilă nr. 1353 din 08 octombrie 2014, Tribunalul Brașov, secția I civilă, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului București, argumentând că uvcauză fiind vorba despre un proces cu elemente de extraneitate, sunt incidente dispozițiile art. 1071 C. proc. civ., care reglementează competența instanțele române în situația proceselor cu elemente de extraneitate. În conformitate cu aceste dispoziții, competența se determină contbrm regulilor C. proc. civ. și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Dacă, în aplicarea acestor prevederi, nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 București, respectiv la Tribunalul București.

întrucât, conform legii speciale competența aparține instanței de la domiciliul reclamantului, care are domiciliul în străinătate, cererea trebuie sa se adreseze Tribunalului București, competent să soluționeze litigiul prin raportare și la dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010. Ivinda-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 133 pct 2 și art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele; În conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.

Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd " {!) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul". Din conținutul cererii de chemare în judecată aflată la fila nr. 3 a dosarului Tribunalului București, reiese că reclamantul domiciliază în Israel. De asemenea, din conținutul aceleiași cereri reiese că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate de acesta și evidențiate prin adeverința din 18 august 2012 emisă de SC I. SA și adeverința din 29 iulie 2013 emisă de SC I.T.E.A.

SRL. Din textul legal evocat reiese că legiuitorul a instituit în materia conflictelor de asigurări sociale o competență alternativă, respectiv, fie a instanței de la domiciliul reclamantului, fie a instanței reședinței acestuia. în prezenta cauză însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile având în vedere că domiciliul reclamantului este în străinătate, în Israel. Prin urmare, din analiza textelor legale redate rezultă că instanța competentă din punct de vedere teritorial nu poate fi determinată datorită faptului că norma specială de competență internă face trimitere la criteriul domiciliului sau reședinței reclamantului, care, în cauza pendinte, nu se afla pe teritoriul României. în contextul dat, în raport de data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, 01 aprilie 2013, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 334/2010 privind C. proc.

civ. care, în Cartea a VII a reglementează procedura procesului civil internațional, și care au înlocuit dispozițiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Art. 1065 alin (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii". Reiese deci că principalul criteriu după care este atrasă competența internațională a instanțelor române este existența pe teritoriul României a domiciliului sau sediului pârâtului, or sediul pârâtei Casei de Pensii a Municipiului Brașov este situat pe teritoriul României, respectiv în județul Brașov.

Art. 1071 alin. (1) din aceiași act normativ prevede următoarele "(1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

(2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să"judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului București, respectiv la Tribunalul București " De asemenea, dispozițiile art. art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că " Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; b) modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de întârziere; c) înregistrarea, evidența și, certificarea contribuției de asigurări sociale; d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează, cadrul M.A.N., M.A.I.

și S.R.I. privind deciziile de pensie; e) deciziile comisiilor medicale de .contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I., și S.R.I.

date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă; f) refuzul nejustificat :de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza prezentei legi; î) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită; dispuse în baza prezentei legi; j) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi." Prin urmare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate reiese faptul că, în materia litigiilor de asigurări sociale, cu elemente de extraneitate, în care pârâtul are domiciliul sau sediul pe teritoriul României, competența de soluționare aparține Tribunalului București.

Față de împrejurarea că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L.F. îl reprezintă obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Brașov la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința din 8 august 2012 emisă de SC I. SA, și de adeverința din 29 iulie 2013 emisă de SC I.T.E.A. SRL, iar normele de procedură care reglementează competența materială a instanțelor în ceea ce privește conflictele de muncă și asigurări sociale atribuie tribunalelor plenitudine de competență în această materie, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București. Prin urmare, în raport de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. stabilește că în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 decembrie 2014.