ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2163/2015

Decizia nr. 2163/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2.967 din 7 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Sentinței nr. 7.033 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii capătului de cerere privind anularea raportului de evaluare. Totodată a fost respinsă excepția tardivității cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010 și au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea acestui ordin, privind repunerea în situația anterioară emiterii acestui ordin, acordarea drepturilor salariale aferente și stabilirea unui termen de executare. A fost menținută soluția în ceea ce privește respingerea celorlalte capete de cerere ale acțiunilor conexe.

Împotriva Deciziei nr. 2.967 din 7 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A., invocând prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cererea de revizuire este tardiv formulată, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 262/2007, "Împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de C. proc. civ." (alin. (1)) și "Constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare" (alin. (2)).

Alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 554/2004 a fost abrogat prin Legea nr. 76/2012, art. 54 pct. 5.

Prin Decizia nr. 1.609/2010, publicată în M. Of. nr. 70 din 27 ianuarie 2011, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul de exercitare a revizuirii în cazul motivului prevăzut de art. 21 alin. (2) teza întâi din aceeași lege.

Problema privind termenul de exercitare a revizuirii, în cazul prevăzut de art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, nu este, însă, clarificată la nivel legislativ, întrucât prevederile legale declarate neconstituționale nu au fost puse în acord cu dispozițiile Constituției, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, efectele juridice ale acestora încetând în virtutea dispozițiilor art. 141 alin. (1) din Legea fundamentală.

În aceste condiții, în jurisprudența Înaltei Curți s-a decis că revizuirea poate fi exercitată în termenul de drept comun, de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., care curge de la data când partea a luat cunoștință, pe orice cale, de hotărârea supusă revizuirii (Soluție de principiu adoptată de judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 7 februarie 2011).

În speță, revizuenta a invocat motivul prevăzut de art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de revizuire, precum și a dosarelor atașate, se constată că împotriva Deciziei nr. 2.967 din 7 martie 2013, a cărei revizuire se cere, petenta a formulat contestație în anulare (care a făcut obiectul dosarului nr. x/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal), la data de 22 martie 2013, pe această cale și la această dată luând cunoștință de hotărârea supusă revizuirii.

Or, cererea de revizuire a fost formulată la data de 6 februarie 2014, așa cum rezultă din mențiunea efectuată cu ocazia înregistrării la instanța de judecată, depășindu-se, deci, termenul legal de o lună de la data luării la cunoștință de hotărârea supusă revizuirii.

Conform art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că cererea de revizuire nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. și că revizuenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să admită excepția tardivității și să facă aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate, în sensul respingerii cererii, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimatul Ministerul Transporturilor.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2.967 din 7 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.

Procesat de GGC - ED