ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3845/2015

Decizia nr. 3845/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2967 din 7 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței civile nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii capătului de cerere privind anularea raportului de evaluare. Totodată, a fost respinsă excepția tardivității cererii de anulare a Ordinului nr. 99/2010 și au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea acestui ordin, privind repunerea în situația anterioară, acordarea drepturilor salariale aferente și stabilirea unui termen de executare, și a fost menținută soluția în ceea ce privește respingerea celorlalte capete de cerere ale acțiunilor conexe.

Împotriva deciziei civile nr. 2967 din 7 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A., invocând prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia civilă nr. 2163 din 26 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2967 din 7 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată, reținându-se că cererea de revizuire a fost formulată peste termenul de o lună de la data luării la cunoștință de hotărârea supusă revizuirii, prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 2163 din 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare revizuenta A.

În susținerea contestației în anulare, contestatoarea a invocat art. 503, art. 503 alin. (2) pct. 2, art. 503 pct. 4, art. 504 din noul C. proc. civ. și art. 317, art. 318 și art. 319 din C. proc. civ. de la 1865.

În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 503 pct. 4 C. proc. civ., arată că instanța s-a pronunțat doar pe excepții, nepronunțându-se asupra unuia dintre recursuri.

Apreciază că este vorba despre o incompatibilitate absolută, fiind incidente și dispozițiile art. 42 alin. (1), art. 44, art. 46 și art. 47-49 noul C. proc. civ., pentru că d-na judecător B., membru al completului de judecată ce a pronunțat decizia contestată, a pronunțat și hotărârea nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Mai arată că în decizia contestată s-a produs o gravă eroare materială, numele său fiind A. și nu C. Arată că hotărârea nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a menționat corect numele său ca fiind C., sintagma „fostă C.” fiind aferentă Raportului de evaluare a performanțelor sale profesionale pentru anul 2009, anulat prin Hotărârea nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București.

De asemenea, susține că instanța de recurs și de revizuire nu s-a pronunțat pe fond, ci doar pe excepții, pentru că recursul Ministerul Transporturilor, dacă ar fi fost judecat pe fond, ar fi fost respins ca netemeinic, nelegal și nefondat.

Mai arată contestatoarea că instanța a anulat cererea sa de revizuire ca tardiv formulată, însă trebuia să se țină cont de termenele foarte lungi rezultate urmare a repartizării aleatorii a dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

În continuarea susținerilor sale, contestatoarea apreciază că prin sentința civilă nr. 7033 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă cererea sa și s-a dispus plata de către Ministerul Transporturilor a drepturilor salariale, în termen de 15 zile de la comunicare, însă acest termen nu a fost respectat, ceea ce constituie un abuz în serviciu.

Mai expune și motivele sale pentru care apreciază că i-a fost împiedicat accesul la justiție, pentru că instanța a admis excepțiile invocate de minister și recursul acestuia, fără a judeca pe fond recursul, respingând cererea sa ca inadmisibilă, contrazicând și negând hotărârea nr. 7033 din 24 noiembrie 2013 a Curții de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Preliminar, se reține că, deși contestatoarea a invocat, pe lângă art. 317, art. 318 și art. 319 C. proc. civ. de la 1865, și dispozițiile art. 503 și art. 504 din noul C. proc. civ., în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din noul C. proc. civ. și de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării in vigoare.

Or, avându-se în vedere că Dosarul nr. x/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată hotărârea nr. 7033 din 24 noiembrie 2013, ce a făcut obiectul căilor de atac succesive, a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 29 martie 2010, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, urmând a analiza motivele contestației în anulare întemeiate pe art. 317 și art. 318 din acest cod.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Această cale de atac poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. de la 1865 (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. de la 1865 (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Potrivit art. 317,

„Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”

Susținerile contestatoarei, ce s-ar putea circumscrie motivelor prevăzute de acest articol, privesc faptul că un membru al completului de judecată ar fi pronunțat o hotărâre pe fond, și nu mai poate lua parte la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac.

Dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 se referă la competența generală, materială sau teritorială absolută a instanțelor judecătorești. Compunerea completului de judecată nu se circumscrie noțiunii de competență a instanțelor judecătorești.

De altfel, potrivit art. 24 C. proc. civ. de la 1865, „Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.”

În speță, se susține faptul că un membru al completului de judecată a participat la judecarea unei cereri de revizuire, caz în care nu se poate reține incompatibilitatea judecătorului, fiind inadmisibilă contestația în anulare sub acest aspect.

Restul motivelor invocate în cuprinsul contestației în anulare, referitoare la soluționarea pe fond și în recurs a cererilor contestatoarei, nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 317 C. proc. civ. de la 1865, neputând fi analizate în acest stadiu procesual.

În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. de la 1865, acest articol prevede că:

„Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”

Prin urmare, pot fi atacate cu contestație în anulare specială, întemeiată pe art. 318 C. proc. civ. de la 1865, numai hotărârile pronunțate de instanțele de recurs.

Or, decizia contestată în cauza de față este o hotărâre pronunțată asupra unei cereri de revizuire, fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea Popa Tache întemeiată pe aceste dispoziții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2163 din 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal‚ ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2015.