ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3469/2015

Decizia nr. 3469/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 31.07.2014, reclamanta Asociația de Proprietari Bloc D2 și B2, din Popești Leordeni, jud. Ilfov, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. SA Popești Leordeni, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului Județului Ilfov, să se constate nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2083 emis de fostul Minister al Agriculturii și Alimentației la 26.03.1998, obligarea pârâtei Instituția Prefectului Județului Ilfov la atribuirea în proprietate, în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, a terenurilor aferente locuințelor cumpărate în baza Decretului-lege nr. 61/1990, cu cheltuieli de judecată.

Au arătat reclamanții că au cumpărat în anul 1997, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990, locuințele pe care le dețineau în chirie de la pârâta SC A. SA Popești Leordeni, suprafața de teren aferentă fiind atribuită, prin contractele de vânzare-cumpărare a locuințelor, în folosință pe toată durata existenței construcției cu titlu de locuință.

Au apreciat că, potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, au dreptul să li se atribuie în proprietate terenurile aferente locuințelor cumpărate în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 61/1990, în condiții similare cu alte persoane cărora li s-au atribuit în proprietate terenurile aferente locuințelor.

Față de aceste împrejurări, au invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2083, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației la data de 26.03.1998, apreciind că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale.

Prin sentința civilă nr. 5 din 7 ianuarie 2015, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, în cauză, se solicită a se constata nulitatea absolută a actului emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, autoritate publică centrală, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La primul termen de judecată în fața Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, din 21 mai 2015, reclamanta a precizat că acțiunea nu are nici un capăt de cerere prin care să solicite anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, invocând excepția necompetenței materiale față de obiectul cauzei, atribuirea în proprietate a terenurilor aferente locuințelor cumpărate de reclamanți.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1442 din 21 mai 2015, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

A constatat instanța, raportându-se la conținutul cererii de chemare în judecată și la scopul urmărit prin promovarea acesteia, că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea Instituției Prefectului Județului Ilfov la atribuirea în proprietate a unor terenuri, în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, invocând, totodată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2083 din 26 martie 1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Curtea de Apel a reținut că solicitarea reclamantei de obligare a Instituției Prefectului Județului Ilfov la atribuirea în proprietate a unor terenuri reprezintă un capăt principal de cerere, a cărui soluționare nu depinde de soluția dată asupra altui capăt de cerere.

Astfel, potrivit art. 36 alin. (2) și (6), art. 53 și art. 54 din Legea nr. 18/1991, a apreciat instanța că aparține Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a cererii reclamantei de obligare a Instituției Prefectului Județului Ilfov la atribuirea terenurilor aferente locuințelor cumpărate.

Referitor la excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, Curtea a reținut că soluționarea acesteia, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, revine instanței competente să judece fondul litigiului având ca obiect obligarea Instituției Prefectului Județului Ilfov la atribuirea terenurilor aferente locuințelor cumpărate în baza Decretului-lege nr. 61/1990.

Constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, după cum în mod judicios a reținut Curtea de Apel București, în raport cu temeiurile de drept invocate în acțiune și cu precizările formulate de reclamantă în ședința publică din 21 mai 2015, capătul principal al acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea pârâtei Instituția Prefectului Județului Ilfov, în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, la atribuirea în proprietate a unor terenuri aferente locuințelor cumpărate, în baza Decretului-lege nr. 61/1990.

În cadrul acestui litigiu, reclamanta a solicitat constatarea nelegalității Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2083 din 26 martie 1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Conform alin. (2) al acestui text legal, „instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.”

Chiar și în situația în care acest capăt de cerere ar reprezenta o acțiune directă în anularea actului, iar nu o excepție de nelegalitate, nu ar opera prorogarea de competență, în sensul că stabilirea unui drept de proprietate nu intră în competența instanței de contencios administrativ, practica instanței supreme fiind constantă în sensul disjungerii unor astfel de acțiuni.

Prin urmare, față de obiectul acțiunii, competența de soluționare a cauzei se stabilește potrivit art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 53 și art. 54 din aceeași lege, revenind, în primă instanță, Judecătoriei Cornetu.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Bloc B2 și D2 în contradictoriu cu pârâții A. SA Popești Leordeni, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului Județului Ilfov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2014.