ÎCCJ, Decizia nr. 87/2019

Asupra recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 noiembrie 2018, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 438 din 7 februarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

În cauză, însă, se reține că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menționată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunțată în această materie.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile textelor legale menționate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituția României, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii, iar art. 22 alin. (1) din același cod prevede că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat expres de dispozițiile mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac legal reglementate, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Astfel, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

De asemenea, C. proc. civ. reglementează în Titlul II - Cap. III, recursul (art. 483 - art. 502), cale extraordinară de atac, iar în art. 483 alin. (1) se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

În speță, prin Decizia nr. 438 din 7 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de petentul A., motivat de faptul că această cerere, prin care se reclamă nerespectarea normelor de procedură referitoare la cererea lui A. de declarare a apelului împotriva unei hotărâri judecătorești penale pronunțate în revizuire, nu poate face obiectul analizei acestei instanței.

Se constată că, în cauză, cererea petentului a fost respinsă pentru imposibilitatea stabilirii obiectului cererii și a cadrului procesual, în cadrul unei proceduri neprevăzute de lege, A. reclamând anumite aspecte procedurale în legătură cu Dosarul penal nr. x/2015 sau Dosarul nr. x/2015, prin care i-a fost respinsă cererea de revizuire și plângându-se și de alte aspecte care țin de conduita profesională a judecătorilor.

Prin urmare, în lipsa stabilirii unui cadru procesual și a unei proceduri neprevăzute de lege, recursul declarat de A. apare, în condițiile mai sus arătate, ca fiind inadmisibil.

Pe de altă parte, în cauză, Decizia civilă nr. 438/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aceasta nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, decizia recurată nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sau art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează competența completului de 5 judecători ["Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor pronunțate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluționează contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege. (2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători."]

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va fi respins, ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 438 din 7 februarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT