ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3019/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 30/A din data de 19 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. Galați împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2017 și, respectiv împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Brăila, secția I civilă în dosarul nr. x/2011. În cuprinsul încheierii din data de 14 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă au fost consemnate susținerile părților cu privire la fondul cauzei și, rămânând în pronunțare asupra apelului, instanța a dispus amânarea pronunțării. Împotriva acestei încheieri, pârâta S.C.

A. S.R.L. Galați a formulat recurs înregistrat la data de 3 aprilie 2018. La data de 14 septembrie 2018 recurenta-pârâtă a depus la dosar precizări la cererea de recurs, arătând că "din eroare de tehnoredactare, pe tot parcursul procesului, în loc de decizia nr. 30/A/19.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galați, a fost tehnoredactat în mod greșit încheierea de ședință din data de 14.02.2018 pronunțată în ședință publică în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Galați." Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză are întâietate, în considerarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prioritar analizei excepției tardivității, se impune a fi lămurită chestiunea legată de obiectul recursului ce a învestit instanța supremă.

Din această perspectivă - a obiectului căii de atac, se constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2018, pârâta S.C. A. S.R.L. Galați a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, motivele de recurs fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În cuprinsul acestui memoriu de recurs, s-a aratat faptul că în considerentele încheierii atacate sunt cuprinse motive contradictorii, recurenta-pârâtă solicitând instanței să dispună casarea în parte a încheierii cu consecința înlăturării dispoziției potrivnice "amenajări pe care le-a pierdut în momentul în care a fost obligat prin hotărâre definitivă să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul pe care acestea sunt edificate" - formulare ce s-ar regăsi în considerentele încheierii recurate.

În subsidiar, recurenta-pârâtă a solicitat modificarea în parte a încheierii, în sensul înlocuirii sintagmei anterior redate, cu sintagma "amenajări a căror posesie a fost pierdută de pârâtă (...)" și completarea considerentelor încheierii cu alte mențiuni din care să rezulte că pârâta este proprietara amenajărilor orezicole.

La data de 14 septembrie 2018 recurenta-pârâtă a depus la dosar "precizări" la cererea de recurs, arătând că "din eroare de tehnoredactare, pe tot parcursul procesului, în loc de decizia nr. 30/A/19.02.2018, emisă de Curtea de Apel Galați, a fost tehnoredactat în mod greșit încheierea de ședință din data de 14.02.2018 pronunțată în ședință publică în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Galați." Cu referire la calificarea acestor precizări, se reține că legea de procedură distinge doua categorii de cereri ce pot fi adresate instanței judecătorești: de întregire - ce au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale - și de modificare a cererii - prin care partea urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii, precum părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

În lumina celor ce preced, cererea recurentei-pârâte din data de 14 septembrie 2018 nu reprezintă o cerere de întregire a cererii inițiale de recurs sau o cerere precizatoare, așa cum eronat susține partea, ci o nouă cerere de recurs, pentru că prin intermediul ei se modifică concomitent două elemente esențiale ale căii de atac - obiectul (recursul se îndreaptă împotriva unei alte hotărâri) și motivarea cererii de recurs (sunt inserate ale motive și sunt dezvoltate alte critici, decât cele prezentate în cuprinsul cererii inițiale de recurs). Astfel, din lecturarea cererii precizatoare, reiese faptul că aceasta reprezintă, în fapt, o nouă cerere de recurs, ce dezvoltă alte critici decât cele prezentate în cuprinsul cererii de recurs inițiale, fiind indicate alte motive de recurs și alte dispoziții ale art. 304 decât cele menționate în recursul anterior, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., considerente pentru care nu poate fi apreciată ca fiind o cerere modificatoare, de îndreptare a unei erori de tehnoredactare a memoriului inițial de recurs. Dacă motivele pe care se întemeiau cele două cereri de recurs ar fi fost aceleași, iar singura diferență dintre cererea inițială și cererea precizatoare ar fi fost indicarea greșită a hotărârii atacate, atunci s-ar fi putut aprecia ca fiind vorba despre o eroare de tehnoredactare.

În sens contrar, instanța, luând act de precizarea depusă la dosar și de concluziile verbale ale apărătoarei recurentei-pârâte, a constatat că este învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 30/A din data de 19 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, cerere de recurs înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 14 septembrie 2018. Asupra excepției de tardivitate a căii de atac, invocată de instanță din oficiu, în condițiile anterior precizate, Înalta Curte reține următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, potrivit dovezii de comunicare aflate din dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați, secția I civilă, decizia nr. 30/A din data de 19 februarie 2018 a fost comunicată pârâtei la data de 19 martie 2018. Cum termenul de declarare a căii de atac, calculat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 4 aprilie 2018, Înalta Curte constată că recursul înregistrat la data de 14 septembrie 2018 a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut lege, motiv pentru care calea de atac urmează a fi respinsă ca fiind tardiv formulată.

Față de considerentele anterior prezentate, se reține că excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, nu se mai impune a fi analizată, având în vedere soluția de admitere a excepției de tardivitate a căii de atac, analizată cu prioritate, în condițiile art. 137 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. Galați împotriva deciziei civile nr. 30/A din data de 19 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.