ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 342/2017

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 77 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva Încheierii nr. 68 din 8 octombrie 2016 dată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, reținându-se, în esență, că aceasta nu se numără printre hotărârile susceptibile a fi atacate cu această cale extraordinară de atac și că nu a fost invocat niciunul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, la 11 noiembrie 2016, au formulat contestație contestatoarele A. și B., apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică și solicitând anularea dispoziției privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/32/2016, cu termen de judecată la 16 februarie 2017, când, la solicitarea contestatoarei B., s-a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea acesteia să se prezinte în fața instanței, dar și pentru pregătirea apărării.

La termenul din data de 30 martie 2017, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate, în raport cu dispozițiile Deciziei nr. 5/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cele ale art. 432 alin. (4) C. proc. pen. și art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Examinând calea de atac promovată de cele două contestatoare, prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanță este reprezentată de contestația în anulare formulată de petentele A. și B. împotriva încheierii nr. 68 din 8 octombrie 2016 dată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins ca nefondată plângerea promovată în condițiile art. 341 C. proc. pen., această încheiere fiind definitivă în raport de dispozițiile alin. (8) al acestui articol. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426 - 432 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității a acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește contestația în anulare întemeiată, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului. În acest sens, s-a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare ulterioară admiterii în principiu, precum și că prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. (ce reglementează calea de atac a apelului) vizează doar sentințele nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

De asemenea, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 4251alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., pot fi atacate cu contestație numai încheierile pronunțate în condițiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., nu și cele date în conformitate cu alin. (6) lit. a) al aceluiași articol, acestea din urmă fiind definitive, așa cum s-a arătat anterior.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate și la cele stabilite prin decizia nr. 5 din 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, se constată că numitele A. și B. au promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunțată în contestația în anulare ce a vizat o altă încheiere, definitivă, dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251pct. 7 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarele A. și B. împotriva încheierii nr. 77 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acestea se află în culpă procesuală, le va obliga la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarele A. și B. împotriva încheierii nr. 77 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2017.

Procesat de GGC MM