ÎCCJ, decizie (scj.ro #130761)

Cerere de recuzare

anulată ca netimbrată. Inadmisibilitatea căii de atac a recursului

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : cerere de recuzare

-excepția netimbrării

-excepția inadmisibilității

NCPC, art. 53 alin. (1)

Constituția Romaniei, art. 129

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.”

Nu poate forma obiect al recursului încheierea prin care cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată, având în vedere faptul că doar încheierile prin care a fost respinsă cererea de recuzare pot fi atacate, astfel încât recursul formulat împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibil.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795 din 14 aprilie 2016

În ședința publică din 27.05.2015, apelanta-debitoare SC A. SRL prin administrator societar B., a formulat, oral, cerere de recuzare a completului învestit cu judecata apelului declarat de apelanta-debitoare SC A. SRL prin administrator societar B. împotriva sentinței nr. 1180/2014 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă în dosarul nr. x/95/2013/a2.

Analizând cererea de recuzare prin prisma excepției netimbrării, conform art. 248 alin. (1) NCPC, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Curtea a constatat că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.G. nr. 80/2013, cererile de recuzare în materie civilă se timbrează cu 100 lei, pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea.

În speță, petenta-debitoare SC A. SRL prin administrator societar B. nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații legale, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art. 197 NCPC, cererea de recuzare formulată urmând a fi anulată ca netimbrată.

Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă, prin încheierea nr. 26 din 23.06.2015 a anulat ca netimbrată cererea formulată de petenta-debitoare SC A. SRL prin administrator societar B. privind recuzarea completului C0A – comercial, învestit cu judecata apelului declarat de apelanta debitoare SC A. SRL prin administrator societar B. împotriva sentinței nr. 1180/2014 din 30.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/95/2013/a2, în contradictoriu cu intimații-creditori C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și intimatul administrator judiciar D. SPRL, având ca obiect procedura insolvenței contestație tabel preliminar.

Împotriva încheierii nr. 26 din 23.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă au declarat recurs recurenții B. și SC A. SRL, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriile înregistrate la Curtea de Apel Craiova.

Cererea de recurs formulată de recurentul B. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de casare, recurentul B. a arătat că încheierea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 80/2013, deoarece instanța de apel nu a soluționat cererea privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru  stabilită pentru cererea de recuzare.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată și admiterea cererii de recuzare.

Cererea de recurs formulată de recurenta SC A. SRL a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta SC A. SRL a formulat critici identice cu cele formulate de recurentul B.

La 04.02.2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin care s-a reținut că ambele recursuri sunt inadmisibile, acestea fiind promovate împotriva unei hotărâri definitive, care nu se înscriu în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sub rezerva satisfacerii cerinței privind timbrarea cererilor de recurs.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 10.03.2016, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere cu privire la raport, acestea fiind înaintate la dosar de către recurenți la 23 martie 2016 și la 25 martie 2016 de către intimata D. SPRL Tg. Jiu.

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului cererii de recurs formulată de recurentul B., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții și reține următoarele:

Prin rezoluția de primire a dosarului din 09.11.2015, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina autorului căii extraordinare de atac obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 09.11.2015, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat, obligație căreia acesta nu s-a conformat.

Recursul a fost anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la fila 14 dosar recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În  consecință,  pentru  considerentele  ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a anulat recursul declarat de recurentul B. ca netimbrat.

Analizând recursul formulat de recurenta SC A. SRL, Înalta Curte a constatat că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o încheiere cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petenta debitoare SC A. SRL prin administrator societar B. privind recuzarea completului C0A învestit cu judecata apelului declarat de apelanta debitoare SC A. SRL prin administrator societar B. împotriva sentinței nr. 1180/2014 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/95/2013/a2, în contradictoriu cu intimații creditori C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și intimatul administrator judiciar D. SPRL, având ca obiect procedura insolvenței contestație tabel preliminar.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „

Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.”

Încheierea ce formează obiectul prezentului pricini nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport de soluția pronunțată de către instanța de apel, în ceea ce privește cererea de recuzare.

Astfel, obiect al recursului nu pot forma decât încheierile prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ori, în cauza de față, cererea a fost anulată ca netimbrată.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte a respins recursul recurentei SC A. SRL ca inadmisibil.