ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4230/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții B. și C., reprezentați prin arhiepiscop A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziilor nr. 4746 - 4757 (12 decizii) din 10.12.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare și retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a comunei cadastrale Dorna Candrenilor, identice parcelelor cadastrale nr. 9, 1555/4, 1558/5, 1558/9, 3310/2, 1482, 4553/268, 4553/269, 4553/274, 1555/1, 1523/1 și 308/2.

Curtea de Apel Suceava, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 132 din 27 mai 2016, a respins cererea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. și C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casare hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

Prin cererile înregistrate la data de 28 noiembrie 2018, respectiv la 29 noiembrie 2018, aflate la dosar, recurenții-reclamanți au solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurenții-reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamanții B. și C. împotriva Sentinței nr. 132 din 27 mai 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV