ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., reprezentați prin arhiepiscop C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 5216 din 19 februarie 2016, emise de pârâtă, și retrocedarea imobilului înscris în CF nr. x a comunei cadastrale Slătioara, identic parcelei cadastrale nr. 127.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Suceava, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 224 din 14 septembrie 2016, a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând motivele de casare prevăzute prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2019, aflată la dosar, recurenții-reclamanți au solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurenții-reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.