ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2019

Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Prin Sentința nr. 258 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A. și B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziilor nr. 4596 - 4682 (87 decizii) din 10.12.2015 emise de pârâtă și retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a Comunei C., identice parcelelor cadastrale nr. 10/1, 10/2, 13, 23, 24, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 37, 39, 41/1, 42, 43/1, 46, 49, 50, 54, 55, 56, 81/2, 82/1, 109/2, 109/3, 109/4, 126, 146, 152, 153, 532, 361, 615, 712, 725, 726/1, 767, 776, 833, 16/1, 70/1, 116, 145/2, 146/5, 147/1, 147/2, 147/3, 148, 149, 162/1, 162/2, 163, 164/2, 168, 171. 173, 174, 177, 179/1, 180, 182, 183, 185, 298, 302/1, 310/1, 619/3, 624, 625, 634, 635, 649, 680/1, 966, 1525/1, 1525/3, 45/2, 45/3, 726/4, 25, 184, 146/2, 146/3, 653 și 481. 2. Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe art. 488 pct. 5 și 8 C. proc.

civ., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.01.2017, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii. 3. La data de 15.01.2019, ambii recurenții-reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecata recursului, solicitând a se lua act de solicitare. 4. Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc.

civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea recurenților-reclamanți A. și B. la recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 258 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019. GGC - GV