ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5302/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 25 noiembrie 2016, reclamanții A. și B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992, C. civ., art. 192 și art. 194 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2327 din 11 mai 2017, Judecătoria Botoșani a respins excepția lipsei de interes a reclamanților; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 3.12 și art. 3.14 referitoare la comisionul de procesare și comisionul de administrare din contractul de credit bancar nr. x din 11 aprilie 2008; a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumelor percepute cu titlu comision de procesare și administrare; a respins celelalte capete de cerere; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.A. a declarat apel principal, iar reclamanții A. și B. au declarat apel incident.

Prin decizia nr. 1436-A din 24 noiembrie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-reclamanți A. și B. și de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2327 din 11 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Botoșani.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 139 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1436-A din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Botoșani este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 1436-A din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.