ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4490/2018

Ședința publică din data de 19 octombrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 28 august 2012, sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - Sucursala Galați, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de contravaloare imobil asigurat reprezentând sediu administrativ și service situat în județul Galați, la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data de 9 august 2012, dată la care reclamanta a pus în întârziere pârâta, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 12 ianuarie 2012 părțile au încheiat o poliță de asigurare pentru sediul administrativ și unitatea service situată în com. Vânători, jud. Galați, cu valabilitate până la 11 ianuarie 2013. La data de 17 iunie 2012 a izbucnit un incendiu care a avut ca efect distrugerea în totalitate a halei.

Reprezentanții pârâtei au evaluat situația și au ajuns la concluzia că este un risc asigurat, dar că trebuie să se întocmească o expertiză de evaluare a pagubelor de către reclamantă. După întocmirea expertizei reclamanta susține că a solicitat plata despăgubirilor de la pârâtă, dar că aceasta nu a efectuat plata atunci când a fost invitată la conciliere.

Prin sentința civilă nr. 1319 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Galați a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins acțiunea ca prematur introdusă.

Împotriva sentinței pronunțată la fond a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 4 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Galați a admis apelul și a casat sentința de fond, trimițând cauza în rejudecare la aceeași instanță.

După trimiterea dosarului la Tribunalul Galați cauza a fost înregistrată la data de 8 aprilie 2013, sub același nr. 6965/121/2012.

La termenul din data de 22 mai 2013 instanța a pus în discuția părților și a admis excepția de litispendență a prezentei cauze cu dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Galați.

În dosarul conex, instanța a admis și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică pirotehnică și de evaluare imobiliară.

Prin sentința civilă nr. 485 din 5 iunie 2013, Tribunalul Galați a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. SPRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - Sucursala Galați, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000.000 Euro în RON la cursul BNR la momentul plății, sumă reprezentând despăgubiri conform poliței de asigurare nr. x/2011.

Totodată, prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1000.000 Euro începând cu data de 9 august 2013 până la momentul plății și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 201.000 RON.

Prima instanță a mai obligat pârâta la plata către expert D. a sumei de 2250 RON reprezentând onorariu expert și la plata către expert E. a sumei de 2000 RON reprezentând onorariu de expert.

În considerentele hotărârii, prima instanță a arătat că, pentru a putea fi admisă acțiunea, trebuie îndeplinite două condiții: să existe un prejudiciu de o valoare ce să se încadreze în valoarea asigurată de 1.000.000 Euro și prejudiciul să fie rezultatul produs de unul din riscurile asigurate.

Cu privire la existența și întinderea prejudiciului, având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din condițiile generale anexă la polița de asigurare, instanța a administrat expertiza de evaluări imobiliare, efectuată în cauză de expert D. la data de 1 aprilie 2013 și aflată în dosarul conex din care rezultă că valoarea imobilului ar fi de 5.165.147lei, echivalentul la 1.184.259 Euro, valoarea imobilului incendiat la data de 1 aprilie 2013 fiind mai mare decât suma asigurată.

Cu privire la îndeplinirea sau nu a riscului asigurat, instanța a reținut că la data de 17 iunie 2012 a avut loc un incendiu, risc ce se afla printre cele asigurate potrivit poliței de asigurare. Existența incendiului rezultă din procesul-verbal de intervenție nr. x din 17 iunie 2012 a ISU Galați și din contractul părților.

Pentru a se putea stabili dacă incendiul a fost produs cu intenție, de asigurat, de beneficiarul asigurării, de un membru din conducerea Asiguratului sau un prepus al acestuia și dacă devin operante cazurile de excludere prevăzute de art. 25 din contract, instanța a efectuat în cauză o expertiză în procese pirogene și incendii, expertiză efectuată de domnul E. la data de 19 martie 2013.

În aceste condiții, instanța de fond a reținut că nu pot opera în cauză situațiile de excludere de la plata despăgubirii ca urmare a incendierii intenționate, prevăzute de art. 25 din contractul părților - condiții generale.

Prin urmare, reținând că sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a se antrena răspunderea contractuală a pârâtei, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000.000 Euro (având în vedere că valoarea imobilului asigurat depășește acest plafon maxim stabilit de părți în polița de asigurare).

Referitor la plata dobânzii legale aferente despăgubirii, instanța de fond a reținut că înainte de introducerea acțiunii părțile au purtat corespondență cu privire la acordarea despăgubirilor, iar reclamanta a invitat pârâta la conciliere, fără ca pârâta să fie de acord cu plata despăgubirii sau întinderea prejudiciului.

Față de aceste aspecte, având în vedere și dispozițiile art. 1488 și art. 1489 C. civ., considerând că pârâta este pusă în întârziere prin convocarea la conciliere, prima instanță a concluzionat că pârâta datorează și dobânda legală aferente debitului principal începând cu data de 9 august 2012 și până la momentul plății integrale a despăgubirii stabilite de instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 485 din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Galați a declarat apel pârâta S.C. B. S.A. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii atacate și respingerea pe fond a acțiunii reclamantei.

Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2014 Curtea a dispus suspendarea judecării apelului, în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. vechi, până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Prin decizia nr. 1274 din 28 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) în dosarul nr. x/2013 s-a admis recursul declarat de reclamantă-intimată împotriva încheierii din data de 15 iunie 2014 a Curții de Apel Galați și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Prin decizia civilă nr. 13/A din 26 ianuarie 2015, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 485 din 5 iunie 2013 a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1635 din 16 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 13/A/2015 a Curții de Apel Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Motivele care au stat la baza pronunțării deciziei de casare au vizat faptul că prin încheierea din 30 octombrie 2013 s-a reținut că pârâta a formulat o cerere prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză pirogenă, având ca obiective stabilirea cauzelor producerii incendiului, sursa de aprindere a incendiului și mijlocul prin care se putea produce aprinderea, dacă amplasarea a două rezervoare de motorină în imediata apropiere a arzătorului a fost autorizată de o autoritate competentă, gradul de uzură al electroventilului înainte de producerea incendiului, dacă au fost respectate normele de apărare împotriva incendiilor, precum și interogatoriul reclamantei, iar prin încheierea din 11 noiembrie 2013, instanța a respins cererea de probatorii ca nefiind utile cauzei.

Instanța de recurs a considerat a fi întemeiată critica recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 292 alin. (1) și art. 295 alin. (2) C. proc. civ. de către instanța de apel, în raport cu faptul că, deși probele solicitate își vădeau pertinența și utilitatea în stabilirea situației de fapt, au fost respinse fără o motivare corespunzătoare.

Nemotivarea soluției de respingere a probelor solicitate, în contextul în care instanța de control judiciar era ținută de dispozițiile legale menționate, a fost apreciată de Înalta Curte ca fiind de natură să impună, conform art. 312 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare în vederea lămurii situației de fapt prin completarea probatoriilor administrate în cauză, cu respectarea limitelor învestirii, dar și a principiului rolului activ al instanței, în sensul stabilirii condițiilor atragerii răspunderii civile contractuale, inclusiv din perspectiva unei eventuale culpe a asiguratului în producerea evenimentului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013* pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din data de 21 decembrie 2015 Curtea a admis în parte probele solicitate de apelantă, respectiv proba cu acte, interogatoriul reclamantei-intimate și expertiza pirogenă, având ca obiective stabilirea cauzelor producerii incendiului din data de 17 iunie 2012, cu analizarea constatărilor din procesului-verbal de intervenție nr. x din 17 iunie 2012 a ISU Galați și a celorlalte expertize pirogene instrumentate în cauză, cu identificarea sursei de aprindere a incendiului, mijlocul care putea produce incendiul, dacă amplasarea celor două rezervoare de motorină din fibră de sticlă în imediata apropiere a arzătorului a fost autorizată de o autoritate competentă în domeniu, gradul de uzură a electroventilului înainte de producerea incendiului, dacă incendiul putea prevenit sau ar fi putut fi prevenit dacă cuptorul de uscare era permanent supravegheat și să se stabilească dacă F. (paznicul reclamantei-intimate) a respectat normele de apărare împotriva incendiilor.

Totodată, a respins proba testimonială.

Prin încheierea de ședință din data de 1 iunie 2016 Curtea a dispus decăderea apelantei din dreptul de a se administra proba cu interogatoriul intimatei, având în vedere că de la data încuviințării probei (21 decembrie 2015) și până la data aplicării sancțiunii procesuale au fost acordate 3 termene de judecată și apelanta nu a depus la dosar interogatoriul.

La solicitarea Curții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a precizat că prin Ordonanța procurorului din data de 15 decembrie 2016 dată în dosarul nr. x/2014 (număr unic 4479/246/P/2012) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin Ordonanța din data de 1 februarie 2017 a aceluiași Parchet s-a confirmat continuarea urmăririi penale în ceea ce îl privește pe F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, și a înaintat raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați cu privire la incendiul în discuție.

Prin decizia nr. 64/A din 7 martie 2017, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 485 din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2012.

Prin decizia civilă nr. 1155 din 21 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 64/A din 7 martie 2017 a Curții de Apel Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Motivele care au stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 1155 din 21 iunie 2017 a Înaltei Curte de Casație și Justiție au vizat faptul că prin cererea de recurs pârâtă a criticat faptul că, deși s-a înscris în fals cu privire la contractul de muncă și fișa postului angajatului intimatei F., instanța de apel, în rejudecare, nu a administrat această probă, cu toate că acest motiv de recurs fusese admis de Înalta Curte.

Reținând că această critică a recurentei este fondată și că astfel a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis recursul.

A mai apreciat Înalta Curte că, prin neadministrarea acestei probe, instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt, încălcându-și astfel rolul activ.

În a treia rejudecare a apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă sub nr. x/2013**.

Prin decizia nr. 74/A din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 485 din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2012, reținând următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat, cel al nulității hotărârii primei instanțe pentru lipsa motivării acesteia, instanța de control judiciar a reținut că este nefondat, pentru că din analiza sentinței civile nr. 485 din 5 iunie 2013 a Tribunalului Galați rezultă cu prisosință motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la situația de fapt, prima instanță făcând o analiză corespunzătoare a probelor administrate în cauză, analizând condițiile instituirii răspunderii contractuale și ajungând la o concluzie argumentată.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, privind faptul că nu se poate dispune despăgubirea intimatei, având în vedere că dosarul de daună nu a fost soluționat de apelantă nici printr-o soluție de admitere, nici printr-o soluție de respingere a solicitărilor asiguratului, tocmai având în vedere că există suspiciunea de H. și că se fac cercetări penale sub acest aspect, instanța de apel a reținut că aceste susțineri nu pot conduce prin ele însele la o soluție de respingere a acțiunii.

Instanța de apel a avut în vedere că în primul ciclu procesual apelanta-pârâtă asigurator s-a înscris în fals împotriva contractului de muncă și a fișei postului angajatului intimatei, numitul F., la termenul de judecată din data de 17 septembrie 2014, neadministrarea acestei probe fiind și un motiv de recurs.

Deși prin decizia nr. 1155 din 21 iunie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus administrarea acestei probe pentru aflarea adevărului, instanța de apel în rejudecare a constatat că se află în imposibilitatea de a o administra, în condițiile în care înscrisurile defăimate nu sunt cele încheiate la nivelul anului 2006 (din care contractul de muncă și actele adiționale aflate în original la dosar apel nr. x/2013), ci cele ulterioare anului 2011, care nu au putut fi depuse în original la dosar, nefiind înregistrate la ITM, iar reclamanta justificând nedepunerea lor prin faptul că ar fi ars în incendiu.

S-a apreciat că motivul de apel privind faptul că autorizația de executare lucrări privind clădirile care au ars în incendiul din data de 17 iunie 2012 a fost eliberată pentru S.C. I. S.R.L. Galați, nu poate conduce nici el la înlăturarea răspunderii contractuale, pe motiv că persoana asigurată nu este proprietarul bunului asigurat, având în vedere că, așa cum și instanța de fond a arătat și prima instanță de apel a menținut, S.C. I. S.R.L. Galați este una și aceeași persoană cu S.C. A. S.R.L. Galați, prin Actul adițional din data de 5 februarie 2007 la actul constitutiv al primei societăți schimbându-se denumirea cu cea actuală, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în rejudecare.

Referitor la motivul de apel privind provocarea incendiului dintr-un accident tehnic sau o acțiune intenționată, instanța de apel a reținut că în cauză au fost întocmite mai multe expertize tehnice pirogene rezultând că sunt două cauze posibile care au declanșat incendiul: fie accidentul tehnic, fie H..

Ca și prima instanță, instanța de apel a reținut că din toate expertizele care au menționat H. ca posibilă cauza a incendiului nu se poate stabili cum și cine a incendiat imobilul, pentru a se ajunge la o excludere a răspunderii contractuale a apelantului, conform dispozițiilor art. 25 pct. 1 din contractul de asigurare.

Instanța de apel nu a analizat susținerile intimatei reclamante privind faptul că ar fi asigurate atât riscul de incendiu cât și riscul de vandalism, în contextul în care prin contractul de asigurare încheiat de părți se precizează expres care sunt riscurile asigurate, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a stabilit limitele învestirii.

Astfel, s-a arătat, invocarea riscului pentru vandalism în apel contravine principiului disponibilității în procesul civil dar încalcă și limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță reglementate de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceleași considerente ce rezidă din principiul disponibilității și din limitele efectului devolutiv al apelului, instanța de apel nu a analizat motivul de apel legat de valoarea onorariului apărătorului reclamantei acordat de prima instanță.

În legătură cu acest aspect, instanța de apel a constatat faptul că motivul legat de valoarea ridicată, disproporționată, a cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță în sarcina pârâtei, nu a fost invocat de apelantă nici prin cererea de apel și nici prin cererea completatoare a motivelor de apel, ci abia la ultimul termen de judecată din apelul din primul ciclu procesual, la 21 ianuarie 2015, când au avut loc dezbaterile asupra fondului apelului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii.

Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și arată, în esență, faptul că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește modalitatea de rejudecare a cauzei și administrarea probatoriilor, invocând faptul că aceasta a refuzat, în evaluarea speței, să analizeze comportamentul culpabil al asiguratului, care nu a luat măsuri de limitare a prejudiciului în sensul obligațiilor pe care și le-a asumat în contractul de asigurare și că, astfel, nu și-a îndeplinit rolul activ în evaluarea întregului probatoriu.

În prima parte a cererii de recurs este amplu prezentat întreg parcursul procesual al cauzei.

Prin criticile aduse în susținerea recursului sunt reiterate argumentele aduse în sprijinul cererii de recurs în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, acestea vizând următoarele aspecte:

Raportându-se la prevederile art. 177, art. 178 și urm. C. proc. civ., recurenta arată faptul că în ceea ce privește probatoriul, a fost menținută solicitarea privind verificarea de scripte și înscrierea în fals astfel cum a fost formulată cererea la termenele din 17 septembrie 2014, 9 februarie 2015, respectiv fiind solicitată din primul ciclu procesual proba înscrierii în fals împotriva contractului de muncă și a fișei postului numitului F., înscrisuri depuse de către intimata-reclamantă la termenul din 30 octombrie 2013.

Recurenta arată faptul că, dincolo de înscrisul propus, intimata-reclamantă prin organele sale de conducere statutare și ulterior prin cele prevăzute de Legea nr. 85/2006 nu a înțeles nici un moment să dea curs solicitărilor prevăzute de art. 172 C. proc. civ., nedepunând diploma de studii de calificare ca vopsitor, polizor, tinichigeriu sau carosier a numitului F. cât și dovada acreditării în calitatea de paznic, acte necesare spre a dovedi realitatea calificării în funcțiile pretinse prin actul depus.

În aplicarea prevederilor art. 182 C. proc. civ., recurenta arată că a solicitat a se lua act de cererea de stăruire în declarație privind probele solicitate, lipsa reprezentantului legal al reclamantei-intimate conducând la înlăturarea înscrisurilor, instanța de apel nesocotind astfel obligațiile reglementate de art. 174, art. 182, art. 112 și art. 139 C. proc. civ.

Precizează recurenta că, în audierile de la Parchetul Galați, F. a recunoscut că nu avea calificarea necesară să utilizeze cuptorul, să îl lase nesupravegheat noaptea, să adoarmă în mașină și să fie trezit de către pompieri, că acest aspect reprezintă în continuare un prim argument pentru admiterea prezentului recurs contrar susținerilor aspectelor precizate de soluția de la Galați - omis a fi reținute cu toate că se face trimitere la ordonanța de clasare din 6 martie 2017 ce nu are autoritate de lucru judecat în sensul art. 28 C. proc. pen.

Cu privire la motivarea curții de apel în sensul că nu se poate desprinde o concluzie clară cu privire la cauza producerii incendiului, recurenta precizează că, în expertiza depusă la dosarul penal, s-a concluzionat că cea mai probabilă cauză a producerii incendiului este H., fiind elocventă concluzia potrivit căreia, indiferent de cauza ce ar fi putut produce incendiul, reclamantul nu deținea mijloacele să combată un incendiu, hidranții din interior fiind inutili, singurul care putea acționa fiind paznicul care dormea.

Consideră recurenta că instanța ignoră faptul că prin dispozițiile Legii nr. 136/1995 asigurătorul garantează evenimentele care depind exclusiv de hazard precizate cu exactitate în poliță prin termenii enumerați care nu lasă loc interpretărilor arbitrare.

Per a contrario, se arată, în absența producerii riscului asigurat ori dacă acesta nu a depins exclusiv de hazard sau paguba este consecința unor altor cauze inclusiv a unor fapte săvârșite din culpă de către asigurați, indemnizația de asigurare nu este datorată.

Apreciază recurenta că instanța de apel, prin decizia recurată, a refuzat ca și instanțele care au judecat anterior această cale de atac, în evaluarea speței, să analizeze comportamentul culpabil al asiguratului care nu a luat măsuri de limitare a prejudiciului în sensul obligațiilor pe care și le-a asumat în contractul de asigurare încălcând dispozițiile art. 26 din Legea nr. 136/1995.

Consideră recurenta că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ, întrucât nu a avut în vedere faptul că S.C. A. S.R.L. a încălcat în mod evident mai multe prevederi legislative în vigoare privind prevenția și apărarea împotriva incendiilor mai multe normative de apărare împotriva incendiilor aplicabilă.

Apreciază recurenta că, în condițiile în care societatea asiguratoare ar fi cunoscut neregulile semnalate și lipsa sistemelor de detectare automată a incendiului, nu ar fi încheiat polița de asigurare, astfel nu se poate invoca în lumina acestor afirmații ale instanței de apel ca societatea asiguratoare ar fi cunoscut realitatea din cadrul societății reclamante și ca pe cale de consecință le-ar fi asumat necondiționat riscul unui asemenea contract.

Consideră recurenta că instanța de apel, nici după casarea cu trimitere spre rejudecare, nu a realizat o veritabilă verificare a probatoriului existent, că această motivare în fapt este o manieră de a se acoperi motivările anterioare ale instanțelor, cu desconsiderarea totală și refuzul probelor în ansamblul lor, cu selectarea unor aspecte care să justifice această manieră de soluționare, ceea ce echivalează în concret cu neîndeplinirea rolului activ în evaluarea întregului probatoriu, așa cum a cerut Înalta Curte de Casație și Justiție în soluția de casare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia de casare nr. 1155 din 21 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, deși recurenta a solicitat proba cu înscrierea în fals împotriva contractului de muncă și a fișei postului angajatului intimatei, F., instanța de apel nu a dispus administrarea acestei probe, reținând fără temei că această probă nu trebuie administrată, fără a solicita părții să-și expună punctul de vedere.

Instanța de casare a recomandat ca, în rejudecare, instanța de apel să aibă în vedere și celelalte apărări formulate de părți și să dispună, dacă va considera necesar, administrarea și a altor probe.

Art. 129 alin. (5) din vechiul C. proc. civ. consacră rolul activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța are obligația să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, și să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Totodată, art. 167 alin. (1) prima teză din vechiul C. proc. civ. consacră aptitudinea instanței de a aprecia și interpreta probele din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora în aflarea adevărului.

Respectând dispozițiilor deciziei de casare, în raport de art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., instanța de apel, în al treilea ciclu procesual, în stabilirea existenței sau inexistenței cauzelor de înlăturare a răspunderii asiguratului, sau de constatare a unei culpe comune a părților, a inițiat procedura verificării de scripte și a înscrierii în fals, sens în care a pus în vedere ambelor părți să înainteze, în original, contractul individual de muncă, fișa postului și actele adiționale invocate și a dispus citarea numitului F..

Imposibilitatea administrării acestei probe, față de cerințele prescrise de art. 180-184 din vechiul C. proc. civ., nu este însă imputabilă instanței, ci condițiilor obiective proprii cauzei, reclamanta justificând nedepunerea înscrisurilor în original, în materialitatea lor, prin faptul că acestea ar fi ars în incendiu. De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, înscrisurile defăimate ca false sunt ulterioare anului 2011 și, prin urmare, neînregistrate la ITM Galați, instituție în a cărei arhivă există numai documentele depuse de angajator până la data de 31 decembrie 2010.

Pe de altă parte, angajatul F., deși citat pentru luarea specimenelor de semnătură în vederea efectuării verificării de scripte, nu s-a prezentat în instanță, însă, în absența înscrisurilor sus menționate, procedura verificării de scripte nu se putea realiza.

Prin urmare, criticile privind pronunțarea hotărârii cu încălcarea art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. și nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 174, art. 182, art. 112 și art. 139 din același cod apar ca fiind lipsite de fundament.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii contractuale a asigurătorului, motivarea deciziei recurate relevă o complexă și aprofundată apreciere a probatoriului administrat în cauză și preocuparea evidentă a instanței pentru aflarea circumstanțelor reale ale cauzei, astfel că nu se poate reține că instanța de control judiciar ar fi încălcat principiul rolului activ al judecătorului, astfel cum acesta este înscris în art. 129 alin. (5) din vechiul C. proc. civ.

Rolul activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece sarcina de a-și proba susținerile revine părților, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., și nici obligația instanței de a stărui în probe a căror administrare este în mod vădit imposibilă, judecătorul fiind îndrituit să revină, motivat, asupra acestora.

În aceste condiții, cauza a fost examinată și prin prisma concluziilor rapoartelor de expertiză tehnică pirogenă, șase la număr, instanța statuând asupra inexistenței unor probe directe sau chiar indirecte din care să rezulte că este realizată una din ipotezele prevăzute la art. 25 din contractul părților, respectiv existența unei cauze de natură să exonereze recurenta de răspunderea asumată prin polița de asigurare.

Înalta Curte constată că, în proporție covârșitoare, argumentația adusă în sprijinul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. urmărește o reapreciere a probatoriului, în vederea stabilirii unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de apel, pe baza probelor administrate.

Astfel, criticile referitoare la respectarea de către paznicul unității - numitul F. - a normelor de apărare împotriva incendiilor sau calificarea acestuia, la rolul reclamantei în producerea incendiului cu intenție sau cu gravă neglijență, precum și la inexistența mijloacelor de combatere a incendiului și lipsa măsurilor de limitare a prejudiciului, plasează analiza în sfera temeiniciei cererii de chemare în judecată, toate aceste aspecte neputând forma obiectul examenului de legalitate realizat în cadrul recursului, în raport cu motivele de recurs reglementate de art. 304 din vechiul C. proc. civ.

Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 74/A din 26 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2018.