ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2018

COMPLET FILTRU

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 248/2017, pronunțată la data de 20 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2014, a admis excepția tardivității formulării cererii adiționale, invocată de pârâtă în ședința din data de 30.04.2015, și a constatat decăderea din dreptul de modificare a acțiunii introductive și anularea cererii adiționale înregistrate la data de 7.05.2015; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., invocată de pârâta Comuna Maieru și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Maieru și terțul intervenient S.C. B. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală active; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta Comuna Maieru și, în consecință, a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcțiilor C1-C4 și C6-C8 ridicate/edificate pe terenul ce aparține domeniului public al Comunei Maieru, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert C.; a respins al doilea capăt de cerere din cererea reconvențională, și a obligat reclamantul A. să plătească pârâtei Comuna Maieru suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării cauzei pe fond, în baza dispozițiilor art. 497, raportat la art. 488 alin. (6) și (8) Noul C. proc. civ., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a intimatelor care se vor opune admiterii recursului.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat, foarte pe larg, situația în fapt în cauză, reproșând instanței de apel că hotărârea acesteia este nelegală și apreciind în acest sens că modalitatea de soluționare a cauzei, prin admiterea excepției lipsei calității sale procesuale active s-a făcut cu încălcarea greșită a normelor de drept material, în temeiul unor motive pe care le apreciază străine de natura cauzei, și, în dezvoltarea criticilor referitoare la decizia recurată, a invocat, în esență, următoarele:

Deși toate probele administrate în dosarul cauzei (probe testimoniale, înscrisuri), atestă fără echivoc că recurentul- reclamant a edificat în nume propriu imobilele construcții aflate pe terenul proprietatea Comunei Maieru, instanța a reținut că aceste construcții au fost edificate de către o terță persoană, respectiv, S.C. B. S.R.L.

A susținut recurentul- reclamant că soluția instanței este cel puțin surprinzătoare, în condițiile în care, nicio probă administrată în dosarul cauzei nu confirmă acest aspect, iar, prin adresa lichidatorului judiciar D. S.P.R.L., se atestă faptul că, S.C. B. S.R.L. nu deține bunuri care să se afle pe raza administrativă a Comunei Maieru, aspect confirmat în fața ambelor instanțe.

Or, a arătat recurentul- reclamant, din moment ce S.C. B. S.R.L. prin lichidatorul judiciar susține că nu a edificat construcțiile din litigiu pe terenul aparținând Comunei Maieru, este cert că aceste construcții au fost edificate în nume propriu de către recurent, așa cum arată toate probele administrate în dosarul cauzei.

În ceea ce privește motivarea instanței potrivit căreia, nu ar fi comunicat lichidatorului efectuarea lucrărilor de către societatea B. S.R.L. și nu ar fi predat arhiva societății cu actele contabile aferente perioadei 2007- 2010, recurentul- reclamant A. a învederat faptul că imobilele construcții din litigiu nu au făcut niciodată parte din patrimoniul S.C. B. S.R.L., (nefiind, în mod firesc, înregistrate în evidența societății), iar, pe de altă parte, arhiva acestei societăți (aferentă perioadei 2007-2010) s-a aflat în posesia S.C. E. S.R.L. Năsăud, fiind predată lichidatorului D. S.P.R.L., așa cum rezultă din înscrisurile pe care le-a anexat la recurs.

Prin prisma acestor aspecte, recurentul- reclamant apreciază motivele invocate de instanța de apel la pronunțarea deciziei atacate ca fiind străine de natura cauzei și lipsite de orice susținere probatorie, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) Noul C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport statuându-se că, cererea de recurs de față nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului.

Completul de judecată a luat act de conținutul raportului, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 23 noiembrie 2017, dispunându-se comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ., recurentul- reclamant A. și intimata- pârâtă Comuna Maieru- prin Primar formulând, în scris, puncte de vedere asupra raportului.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de nulitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., excepție în privința căreia, fiind luată în examinare cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor"…, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Alineatul 3 al art. 486 Noul C. proc. civ. stabilește că, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 488 Noul C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 Noul C. proc. civ.

În speță, nu numai că recurentul- reclamant A. nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., nedezvoltând motivele de nelegalitate din art. 488 Noul C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.

Se apreciază că argumentația adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivelor de casare invocate, întrucât, în declarația de recurs, deși a indicat, în drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ., recurentul nu arată în concret norma de drept încălcată de instanța de apel, și nici nu dezvoltă motive de nelegalitate în ce privește motivele invocate de instanța de apel la pronunțarea deciziei atacate ca fiind străine de natura cauzei, recurentul arătând doar că sunt lipsite de orice susținere probatorie.

Astfel, recurentul nu a formulat veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel prin care să arate în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de apel și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul s-a raportat, prin cererea de recurs, numai la probele reținute de instanță în legătură cu caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată.

Or, în calea de atac a recursului, care are natura unei căi de atac de reformare, nu are loc o devoluare a fondului, această cale de atac putând fi exercitată doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

Astfel, recurentul- reclamant nu a reușit să demonstreze, prin motivele de recurs formulate, în baza unui raționament juridic, întemeiat pe dispoziții legale, care sunt argumentele de nelegalitate a deciziei recurate, respectiv, care sunt textele de lege încălcate, și, mai mult, în acest context, în care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), recurentul era dator să argumenteze rațiunea pentru care consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și să indice în mod expres care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate în mod greșit.

Așa fiind, cum casarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., și cum recurentul nu s-a conformat acestei dispoziții legale imperative;

Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.,

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de casare de ordine publică, ce ar putea fi ridicate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 248/2017 din 20 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2018.