ÎCCJ, Decizia nr. 5/2020

La data de 26 martie 2019, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea recursului în interesul legii privind existența și întinderea dreptului titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme de a obține din partea C.E.C. Bank - S.A. și a statului român despăgubiri pentru sumele depuse pe aceste mijloace de economisire, despăgubiri constând în restituirea sumelor depuse și a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele de inflație.

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la aceeași dată, formându-se Dosarul nr. 885/1/2019.

Din cuprinsul recursului în interesul legii, declarat, potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedură civilă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește acțiunile în pretenții ale titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, formulate în contradictoriu cu C.E.C. Bank - S.A. și statul român prin Ministerul Finanțelor Publice. În cauzele supuse analizei, persoanele fizice titulare ale unor librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, întemeindu-se pe dispozițiile Codului civil din 1864 în materia contractului de depozit, dar și pe prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007), au solicitat în instanță, în contradictoriu cu C.E.C. Bank - S.A. și cu statul român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea sumelor depuse și a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele de inflație.

Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:

Codul civil din 1864:

Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale, cu modificările și completările ulterioare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare

Din examinarea hotărârilor judecătorești transmise a rezultat existența a două orientări jurisprudențiale cu privire la problema de drept supusă dezlegării prin prezentul recurs în interesul legii.

Astfel, o primă orientare, majoritară, este în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunilor deținătorilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, acțiuni formulate împotriva C.E.C. Bank - S.A. (Banca) și a statului român.

Soluția este fundamentată pe considerente precum cele menționate în continuare:

În a doua orientare jurisprudențială, minoritară, instanțele au admis acțiunile cu acest obiect cu diverse motivări.

O instanță de judecată a considerat că C.E.C. Bank - S.A. trebuie să plătească reclamanților, persoane fizice care au constituit depozite pe librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, sumele depuse de către aceștia, care să fie actualizate cu indicele de inflație, motivat de faptul că, prin depunerea sumelor pe librete, s-au constituit contracte de depozit între deponenți și Bancă, iar, potrivit art. 969 din Codul civil din 1864, aceste contracte reprezintă legea părților și trebuie să fie executate cu bună-credință.

O altă instanță a admis acțiunea în pretenții formulată de persoana fizică titulară de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme și a obligat Banca să plătească reclamantei în solidar cu statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice sumele depuse de aceasta, care să fie actualizate cu indicele de inflație, motivat de faptul că reclamantul are dreptul să primească același gen de despăgubiri ca și persoanele care au efectuat depuneri (70.000 ROL) în vederea achiziționării de autoturisme, despăgubite în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007.

Într-o altă cauză instanța a apreciat că, deși Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007 nu reglementează în mod expres situația libretelor deținute de reclamant (produse de economisire cu dobândă și câștiguri), acest act normativ se poate aplica și în speța dedusă judecății, considerând că există similitudine între un libret de economii (cazul reclamantului) și contul special reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007, în care se depunea suma de 70.000 ROL, reprezentând prețul integral al unui autoturism Dacia.

Într-o altă cauză instanța a considerat că reclamantului, persoană fizică deținătoare de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, i se cuvine să primească de la pârâta C.E.C. Bank - S.A. suma depusă pe instrumentele de economisire, actualizată cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală pentru perioada 1 ianuarie 1996-9 mai 2016.

În urma verificărilor efectuate se constată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în repetate rânduri asupra constituționalității dispozițiilor art. 969 din Codul civil din 1864, respingând excepțiile de neconstituționalitate formulate.

Astfel, răspunzând criticii potrivit căreia textul de lege este în contradicție cu dispozițiile constituționale care conferă Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a statului, deoarece permite unor persoane fizice sau juridice să încheie convenții care au putere de lege, Curtea Constituțională a reținut că încheierea unei convenții, fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile unui contract pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă. Convenția astfel încheiată se impune părților întocmai ca și legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ. Prevederea legală criticată nu pune în discuție rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, ci se referă la principiul pacta sunt servanda, privitor la forța obligatorie a convențiilor civile, care trebuie să se circumscrie legii, ca act normativ emis de autoritatea legiuitoare (deciziile nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nr. 1.531 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 30 noiembrie 2011, nr. 313 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, nr. 296 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 27 iunie 2013 etc.).

Curtea Constituțională nu a fost învestită cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1604 și 1618 din Codul civil din 1864.

Referitor la Legea nr. 348/2004, doar dispozițiile art. 5 alin. (5) din acest act normativ au făcut obiectul controlului de constituționalitate, excepția cu acest obiect fiind respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 701 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 13 aprilie 2017.

În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din acest act normativ, excepție care a fost respinsă prin Decizia nr. 168 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 20 mai 2019, relevante fiind paragrafele 18-27, redate în continuare: "18. Pe de altă parte, distinct de acest instrument autonom de economisire, potrivit pct. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.187/1962, publicată în Colecția de hotărâri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, anul XI, nr. 37 din 3 decembrie 1962, abrogată prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 735/1997 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 24 noiembrie 1997, a mai fost reglementat un alt tip de contract de depozit neregulat, denumit «Libret de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme», la care se acorda o dobândă de 4% pe an, din care 2% se atribuia cu titlu de dobândă depunătorilor, iar 2% se folosea de C.E.C. pentru constituirea unui fond de câștiguri în autoturisme, câștiguri atribuite pe bază de tragere la sorți. 19. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia invocă încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, fiind nemulțumiți de faptul că în obiectul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 nu au intrat și depozitele constituite la Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.), în vederea economisirii, respectiv acele depozite purtătoare de dobândă, acordată anual, o parte sub formă de numerar, iar altă parte utilizată pentru constituirea fondului de câștiguri în autoturisme, acordate prin trageri la sorți, organizate la fiecare scadență a dobânzii, potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.187/1962, anterior menționată (libretele de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme). 20. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, deși cele două categorii de librete de economisire (libretul de economii constituit în vederea achiziționării de autoturisme, respectiv libretul de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme) aveau aceeași natură juridică, fiind contracte de depozit neregulat, constituite în scop de economisire, totuși acestea generau situații juridice diferite pentru deponenți. Astfel, în cazul depozitului constituit în vederea achiziționării de autoturisme, deponentul nu putea retrage suma depusă, în caz contrar pierzând dreptul de prioritate pe lista viitorilor cumpărători. Așadar, în acest caz, depozitul devenea scadent doar când se constituia suma necesară achiziționării unui autoturism, respectiv la finalul perioadei contractuale. În acest sens, și în prezent actul normativ criticat menține condiția neafectării soldului inițial [art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007], respectiv de a nu fi fost efectuate retrageri din contul curent constituit cu acest scop. 21. Pe de altă parte, în cazul depozitelor cu dobândă și câștiguri în autoturisme, acestea urmau regimul juridic al unor depozite cu dobândă, cu posibilitatea retragerii sumei inițiale, precum și a dobânzii, la fiecare termen de scadență, iar câștigurile în autoturisme erau doar un efect al elementului aleatoriu - tragerea la sorți, care se adăuga la contractul de depozit neregulat. 22. Curtea reține faptul că, deși un procent din dobândă se atribuia depunătorilor, iar alt procent se folosea de către C.E.C. pentru constituirea fondului de câștiguri în autoturisme, aceasta nu justifică instituirea aceluiași tratament juridic. Cele două categorii de deponenți se găseau în situații juridice diferite, generate de utilizarea unor instrumente financiare diferite, respectiv, pe de o parte, un depozit cu dobândă, cu posibilitatea retragerii întregii sume de bani economisite, la fiecare scadență a dobânzii, iar câștigul unui autoturism, prin tragere la sorți, fiind doar un avantaj al acestui tip de depozit (situație în care se regăsesc autorii excepției de neconstituționalitate). Pe de altă parte, exista depozitul al cărui scop era achiziționarea de autoturisme, scop ce era atins doar când depozitul devenea scadent, prin economisirea sumei necesare achiziționării autoturismului, fără posibilitatea retragerii soldului sau a dobânzii pe perioada derulării contractului de depozit (ipoteza de reglementare a actului normativ criticat). 23. Astfel, Curtea reține că situația juridică diferită este de natură a justifica opțiunea diferită de reglementare a legiuitorului. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. De asemenea, în jurisprudența Curții s-a mai reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui, iar principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că art. 14 - Interzicerea discriminării cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta «inegalitățile de fapt» dintre acestea, deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă și în ce măsură diferențele în situații similare justifică un tratament diferit, Convenția lăsând statului contractant o astfel de marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială (a se vedea, în acest sens, decizia cu privire la Cererea nr. 13.902/11, introdusă de Ionel Panfile împotriva României, paragraful 27, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012). 24. Astfel, aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, având în vedere faptul că regimul juridic al celor două contracte de depozit neregulat era diferit, Curtea reține că instituirea cadrului legal care să permită persoanelor fizice care au efectuat depuneri de sume la C.E.C., în vederea achiziționării de autoturisme, de a beneficia de restituirea sumelor astfel constituite intră în competența de legiferare a legiuitorului, acesta fiind liber să stabilească condițiile de acordare a despăgubirilor pentru astfel de depozite. 25. Pentru aceleași considerente, în cauză nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza a doua privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private. De altfel, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, din prevederile art. 1 - Protecția proprietății, cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu se deduce o obligație generală a statului de a menține, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organisme internaționale, iar prevederile art. 1 din același protocol nu se referă la dreptul de a deveni proprietarul unui bun (a se vedea decizia cu privire la Cererea nr. 34.746/97, introdusă de Asociația pentru protecția cumpărătorilor de autoturisme și alții împotriva României). De asemenea dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză. 26. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, în motivarea excepției de neconstituționalitate nu se arată, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre aceste prevederi constituționale și textul de lege criticat, astfel încât critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută, Curtea Constituțională neputându-se substitui autorului excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituționale invocate nu susțin prin ele însele neconstituționalitatea textelor de lege criticate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 27. De altfel, Curtea mai reține că nemulțumirea autorilor excepției vizează strict opțiunea legiuitorului de circumstanțiere a sferei de cuprindere a beneficiarilor de despăgubiri bănești, pentru depozitele constituite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., până la data de 15 februarie 1992, aspect care excedează controlului de constituționalitate. Așa cum a reținut în jurisprudența sa, Curtea Constituțională nu își poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea altor prevederi la cele instituite, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Procurorul general consideră că prima orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii.

Titularii libretelor de economii cu dobânzi și câștiguri în autoturisme reglementate de art. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.187/1962 au dreptul la restituirea de către C.E.C. Bank - S.A. a sumelor depuse și a dobânzii aferente acestora potrivit art. 1604 teza a doua și art. 1618 din Codul civil din 1864, la valoarea denominată, conform Legii nr. 348/2004, și în cuantumul rezultat după scăderea comisionului de administrare perceput de C.E.C. începând cu luna august 2005, indiferent de evoluția ratei inflației între momentul emiterii libretelor și cel al restituirii sumelor. În aceste situații nu sunt aplicabile prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007.

Potrivit dispozițiilor pct. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul C.E.C., aprobat prin Decretul nr. 371/1958 privind organizarea și funcționarea Casei de Economii și Consemnațiuni, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 19 august 1958, Casa de Economii și Consemnațiuni "primește de la cetățeni depuneri de bani pe librete de economii, pe obligațiuni C.E.C. și alte forme de economisire". De asemenea, conform pct. 21 din Statut, "pentru sumele depuse, Casa de Economii și Consemnațiuni a Republicii Populare Române plătește titularilor dobânzi anuale sau câștiguri" [alin. (1)], cuantumul dobânzilor fiind stabilit de Consiliul de Miniștri [alin. (2)], iar cuantumul câștigurilor de către Casa de Economii și Consemnațiuni, "în limita sumelor corespunzătoare dobânzii legale și a sumelor încasate la operațiunile efectuate pe diferite forme de economisire" [alin. (3)]. În fine, potrivit pct. 17 alin. (1) și pct. 4 din statut, sumele depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni "se restituie la cererea titularilor" și "sunt garantate de stat".

În același sens sunt și dispozițiile art. 1604 teza a doua din Codul civil din 1864, în vigoare la data emiterii libretelor, care, consacrând principiul nominalismului monetar, stabilesc că "un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuințare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât și în acela de scădere a valorii lor".

Așadar, în considerarea acestor prevederi legale, C.E.C. Bank - S.A. nu are obligația de a asigura - prin indexarea lor cu rata inflației - menținerea puterii de cumpărare a disponibilităților bănești pe care le-a atras prin emiterea de librete de economii cu dobânzi și câștiguri în autoturisme, efectele denominării operate prin Legea nr. 348/2004 și ale fenomenului inflaționist asupra puterii de cumpărare urmând a fi suportate de către titularii acestor librete.

În acest sens trebuie observată și precizarea cuprinsă în considerentele Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001 asupra Cererii nr. 34.746/1997 în Cauza privind Asociația și Liga pentru Protecția Cumpărătorilor de Autoturisme ș.a. împotriva României: "Cu privire la faptul că reclamanții se plâng despre faptul că puterea de cumpărare a economiilor lor a scăzut ca urmare a inflației, Curtea consideră că din prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție nu se deduce o obligație generală pentru stat de a menține, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organismele financiare (Comisia Europeană, DH X. împotriva Germaniei nr. 8.724/79, 6.3.80, DR 20, p. 226).

În fine, întrucât comisionarea activității de administrare a conturilor s-a realizat de către C.E.C. în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 66/1996, fiind justificată prin faptul că această activitate presupune anumite cheltuieli, ce cad în sarcina deponentului, conform art. 1618 din Codul civil din 1864, titularii libretelor au dreptul la restituirea sumei depuse împreună cu dobânda aferentă, în cuantumul rezultat după scăderea comisionului de administrare perceput de C.E.C. Bank - S.A.

Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 nu sunt incidente în cauzele privind libretele C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme (nici sub aspectul îndreptățirii deținătorilor de librete la despăgubiri prin titluri de stat până la concurența valorică determinată potrivit prevederilor ordonanței, nici sub aspectul posibilității utilizării metodei de calcul al valorii despăgubirilor), deoarece acestea sunt produse bancare diferite de depozitele constituite în vederea achiziționării unui autoturism în considerarea expresă a cărora ordonanța a fost emisă. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 sunt incidente exclusiv în cazul depozitelor constituite la C.E.C. în vederea achiziționării de autoturisme și nu pot fi aplicate prin analogie în cazul libretelor de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme.

De asemenea nici principiul nediscriminării nu poate justifica aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 în ipoteze neprevăzute în cuprinsul său, căci, după cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), în considerarea principiului separației puterilor în stat, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege, pe care le consideră discriminatorii, și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, neavute în vedere de legiuitor sau inaplicabile în cazurile deduse judecății.

Totodată, tratamentul juridic diferit este justificat în mod obiectiv și rezonabil de natura și efectele diferite ale celor două instrumente de economisire și nu constituie o măsură discriminatorie contrară art. 16 alin. (1) din Constituție.

La data de 12 septembrie 2019, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după întocmirea raportului asupra recursului în interesul legii, a depus câteva precizări cu privire la sesizarea formulată.

În esență, s-a arătat că soluționarea problemei de drept presupune a se răspunde întrebării dacă, față de prevederile Codului civil din 1864, aplicabile față de data constituirii depozitelor, luându-se în considerare, pe de o parte, efectele rezultate din denominarea monedei naționale și din comisionarea activității de administrare a conturilor realizate de C.E.C. - S.A. în temeiul art. 1618 din Codul civil din 1864 - a cărui aplicare particulară o constituie art. 4 alin. (2) din Legea nr. 66/1996, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007, pe de altă parte, există sau nu în sarcina C.E.C. Bank - S.A. și a statului român o obligație de despăgubire a titularilor acestor librete și în ce limite.

Totodată, s-a menționat că și în alte situații în care formularea titularului sesizării cu privire la obiectul recursului în interesul legii a fost una generică, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a procedat la reformularea problemei de drept și fie a indicat în dispozitivul hotărârii pronunțate dispozițiile legale supuse interpretării, fie a statuat generic asupra problemei de drept.

În sfârșit, procurorul general, referitor la oportunitatea soluționării problemei de drept sesizate, a învederat instanței supreme că din relațiile comunicate de C.E.C. Bank - S.A., prin Adresa nr. B/2471 din 10 septembrie 2019 (pe care a anexat-o precizărilor), rezultă că: (1) în evidențele băncii există un număr de 33.039 de librete cu dobândă și câștiguri în autoturisme și (2) în prezent, pe rolul instanțelor judecătorești se află un număr de 101 cauze având ca obiect pretenții izvorâte din instrumentele de economisire de natura celor invocate în sesizarea de față, dosare aflate în diferite stadii procesuale și în care au calitatea de reclamanți 574 de titulari de librete, iar în 3 cauze colective acțiunile au fost formulate de 113, 212 și respectiv 118 reclamanți.

Constatând îndeplinite condițiile privind admisibilitatea recursului în interesul legii, judecătorii-raportori au apreciat că, în soluționarea cererilor formulate de către titularii de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea C.E.C. Bank - S.A. și a statului român la restituirea sumelor depuse și a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflație, nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007.

Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele:

Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că această condiție legală este îndeplinită în ceea ce privește titularul sesizării, acesta fiind procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție.

Este îndeplinită și condiția privind respectarea cerințelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul mai multor curți de apel din țară.

În ceea ce privește obiectul recursului în interesul legii se constată că dispozițiile art. 514 din Codul de procedură civilă stabilesc că, pentru realizarea scopului acestui mijloc de unificare a practicii judiciare, menit a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, Înalta Curte de Casație și Justiție va fi sesizată în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, a fost sesizată cu solicitarea de a se stabili "existența și întinderea dreptului titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme de a obține din partea C.E.C. Bank - S.A. și a statului român despăgubiri pentru sumele depuse pe aceste mijloace de economisire, despăgubiri constând în restituirea sumelor depuse și a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele inflației".

Totodată, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul precizărilor depuse la 12 septembrie 2019, a arătat că soluționarea problemei de drept sesizate presupune a se răspunde întrebării dacă, față de prevederile Codului civil din 1864, aplicabile față de data constituirii depozitelor, luându-se în considerare, pe de o parte, efectele rezultate din denominarea monedei naționale și din comisionarea activității de administrare a conturilor realizate de C.E.C. - S.A. în temeiul art. 1618 din Codul civil din 1864 - a cărui aplicare particulară o constituie art. 4 alin. (2) din Legea nr. 66/1996, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007, pe de altă parte, există sau nu în sarcina C.E.C. Bank - S.A. și a statului român o obligație de despăgubire a titularilor acestor librete și în ce limite.

În accepțiunea art. 514 din Codul de procedură civilă, premisa esențială a declanșării unui recurs în interesul legii o constituie soluționarea diferită a unei probleme de drept de către instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive, iar scopul acestui mecanism este acela de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în practica judiciară.

Din analiza conținutului art. 514 și următoarele din Codul de procedură civilă nu rezultă că aceste norme impun cerința ca problema de drept soluționată diferit de instanțe să decurgă exclusiv din interpretarea și aplicarea diferită a unui text de lege, întrucât conceptul de "problemă de drept" este mai cuprinzător decât atât.

Printr-o constantă jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare s-a reținut că noțiunea de "problemă de drept" (în ceea ce privește recursul în interesul legii) și cea de "chestiune de drept" (în contextul hotărârilor prealabile) pot presupune nu numai clarificarea unei norme juridice echivoce sau susceptibile de mai multe sensuri, ci, în egală măsură, permit, de exemplu: stabilirea unei concluzii ce se impune din coroborarea unor norme juridice, prin aplicarea corespunzătoare a regulilor de interpretare; a se decide dacă o normă juridică mai este în vigoare sau nu, ca efect al unor modificări sau evenimente legislative succesive, în absența unei abrogări exprese; identificarea efectelor legale ale unor decizii pronunțate de instanța de contencios constituțional; statuarea cu privire la incidența unei norme de drept într-o anumită categorie de cauze, având un anumit obiect; clarificarea raportului dintre două norme pe baza categoriilor de normă generală/normă specială și prioritatea incidenței normei speciale etc.

În sensul celor anterior menționate au fost pronunțate, spre exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și anume: Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018, paragraful 46; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019, paragrafele 56-57; deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv Decizia nr. 18 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015, paragraful 41; Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 7 noiembrie 2011, etc.

Se constată însă că obiectul prezentului recurs în interesul legii, astfel cum a fost formulat și precizat (în limitele sesizării inițiale), nu surprinde sursa reală a practicii neunitare în litigiile în care titularii unor librete C.E.C. de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme, întemeindu-se pe dispozițiile Codului civil din 1864 în materia contractului de depozit, dar și pe prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007, au solicitat în instanță, în contradictoriu cu C.E.C. Bank - S.A. și cu statul român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea sumelor depuse și a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflație.

Așa cum reiese din analiza anexelor recursului în in