ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 13.09.2012 sub nr. x/2012, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și Primăria comunei Corbeanca, a solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce va pronunța, să dispună constituirea, în beneficiul imobilului proprietatea sa, situat în comuna Corbeanca, tarla x, parcele x, y, județul Ilfov, a unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților, situat în județul Ilfov, având deja destinația de "drum de acces".

Prin sentința civilă nr. 6055 din 12 noiembrie 2014, Judecătoria Buftea, secția civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâții să permită acesteia accesul către calea publică prin crearea unei servituți de trecere auto și pietonală în suprafață de 261 mp, potrivit Anexei nr. 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar D., care face parte integrantă din hotărâre. A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta. Prin decizia nr. 582/A din 9 martie 2017, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva acestei ultime decizii, reclamanta A. a declarat recurs, înregistrai la Tribunalul Ilfov.

Dosarul a fost trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 31 mai 2018.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, tară a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 din C. proc. civ., "Curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Prevederile art. 4 pct. 1 din același cod stipulează:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Se constată că, în speță, reclamanta A. a învestit instanța cu o cerere de recurs îndreptată împotriva deciziei nr. 582/A din 9 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în apel.

Astfel, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., evocate mai sus, Înalta Curte reține că instanța competentă să judece cererea de recurs este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel București, în favoarea căreia se va declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 582/A din 9 martie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.