ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2019

HOTĂRÂRE

17.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 12.01.2018, reclamanta S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin sentința civilă ce va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 12.156,08 RON ce reprezintă penalități întârziere, calculate conform prevederilor art. 13.1 din Contractul nr. x/CEO/19.12.2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către reclamantă cu susținerea litigiului.

Prin Sentința civilă nr. 4368 din 21 iunie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivare, judecătoria a reținut, în raport de obiectul acțiunii în pretenții, că acțiunea este una personală, pentru care aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora competența de soluționare revine instanței de la sediul/domiciliul pârâtului.

Întrucât sediul pârâtei S.C A. S.R.L nu este în raza de competență a Judecătoriei Târgu Jiu, aceasta având sediul în municipiul județul Iași, instanța a reținut că Judecătoria Iași este competentă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat Sentința nr. 10854 din 22 octombrie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul.

În motivare, a reținut că speței de față îi sunt aplicabile prevederile competenței teritoriale alternative, reclamanta având alegere între oricare dintre instanțele competente. Așadar, doar pârâta prin întâmpinare, atunci când aceasta este obligatorie, cum este în ipoteza de față, poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Instanța a mai arătat că deși sediul pârâtei este în județul Iași, deși părțile au prevăzut în mod expres în Contractul de vânzare-cumpărare lignit energetic nr. 2964/CEO/19.12.2014 astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr. x și 2 ce fundamentează pretențiile solicitate, locul executării, fie chiar în parte, a obligației, de natură a atrage analiza incidenței art. 113 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ. și deși prin prevederile art. 16.2 din contractul menționat, părțile au făcut o alegere de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a invocat excepție necompetenței teritoriale prin întâmpinare, competența de soluționare a prezentei acțiuni aparține Judecătoriei Târgu Jiu.

Pârâta a fost decăzută din dreptul de a formula întâmpinare și, pe cale de consecință, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul a invoca excepția necompetenței teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, care este o necompetență de ordine privată și care poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.

Judecătoria a apreciat că atât timp cât pârâta nu a formulat întâmpinare, atât timp cât în cauză întâmpinarea era obligatorie și atât timp cât la primul termen de judecată instanța a luat măsuri procesuale prin amânarea judecării cauzei, acestea constituie tot atâtea argumente pentru susținerea concluziei privind, pe de o parte, faptul că a intervenit decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția admisă la termenul din 21.06.2018, iar pe de altă parte, faptul că încă de la termenul din 07.06.2018 instanța s-a considerat competentă, admiterea excepției la termenul din 21.06.2018 invocată de către pârâtă prin precizările din 20.06.2018 făcându-se cu încălcarea textelor de lege mai sus citate.

Sub același aspect, a reținut prevederile art. 16.2 din contractul menționat, prin care părțile au făcut o alegere de competență în favoarea reclamantei, în raport de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și față de faptul că reclamanta a înregistrat cererea de față pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, prin care a făcut alegerea de competență la care era îndreptățită.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (…) instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;"

Art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei ce rezultă din Contractul nr. x din 19.12.2014.

În acest contract, la art. 16.2, se prevede că "Dacă după 15 zile de la începerea acestor tratative Vânzătorul și Cumpărătorul nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, acesta se va soluționa de către instanțele judecătorești competente din raza teritorială a Vânzătorului".

Prin depunerea cererii la Judecătoria Târgu Jiu, reclamanta S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea sa. Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreunei părți, declinarea competenței.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, ca primă instanță legal sesizată.