ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 409/2019

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, se află înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluționarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 47 din data de 21 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, constatând lipsa de procedură cu apelantul A., a amânat judecarea cauzei la data de 14 noiembrie 2018.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs la data de 29 octombrie 2018.

Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 decembrie 2018.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 17 decembrie 2018 și comunicat părților la data de 27 decembrie 2018 - 3 ianuarie 2019.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 234 C. proc. civ., dispozițiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum și orice alte dispoziții referitoare la hotărârile prin care instanța se dezînvestește de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător și încheierilor. (2) În cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare în copie certificată de grefa instanței a cărei încheiere se atacă.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 C. proc. civ., instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, toate încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că instanța nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speță, recurentul-contestator supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care, constatând lipsa de procedură cu apelantul A., instanța a amânat judecarea cauzei, pronunțând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiții speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri în funcție de caracterul preparatoriu sau interlocutoriu al acesteia. Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanța de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără a anticipa soluția, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac, respectiv 29 octombrie 2018, cauza (cererea de apel) nu era încă soluționată.

Prin Decizia nr. 1331 din data de 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a respins apelul, ca inadmisibil - hotărâre definitivă.

Având în vedere cele constatate, se reține că prezenta cale de atac, nu este deschisă părților decât la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza și doar dacă respectiva hotărâre este supusă vreunei căi de atac.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului, declarată împotriva încheierii prin care a fost amânată judecata, a fost promovată anterior soluționării apelului ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost pronunțată respectiva încheiere, față de dispozițiile legale anterior menționate, recursul urmează a fi respins ca fiind inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 24 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT