ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4151/2018

HOTĂRÂRE

23.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4151/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu-Mare la data de 03.01.2018, contestatoarea Administrația Naționala "Apele Romane" Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2017 și obligarea intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin Sentința civilă nr. 1790 din 9 mai 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut că în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a reținut că, în raport de dispozițiile legale privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecății desfășurate în Dosarul nr. x/2015, aparține Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române".

S-a reținut că împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ține de administrarea acelei cauzei și care este permisă de dispozițiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta. Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administrației, fără personalitate juridică și, implicit, fără patrimoniu propriu, ori atribuții în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calității de debitor al obligației, câtă vreme aceasta nu deține atribuții proprii care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligații care vizează - în calitate de debitoare - Administrația Bazinală "Someș - Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă a unitate fără personalitate juridică.

S-a mai reținut că împrejurarea potrivit căreia încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de către Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței de soluționare a contestației la executare de către această instanță, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale".

Or, această anulare poate viza inclusiv aspecte legate de încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă, iar calea prin care un astfel de aspect trebuie adus în discuție este contestația la executare, care urmează a fi soluționată de către instanța de executare competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința nr. 6950 din 25 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În considerentele sentinței, instanța a reținut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

S-a reținut că din analiza prevederilor legale menționate aspectele referitoare la necompetența instanței nu pot fi invocate decât la primul termen de judecată și, doar în mod excepțional, dacă pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, acest aspect va fi pus în discuția părților, fiind acordat un singur termen în acest sens. Însă, în măsura în care la primul termen de judecată nici părțile, nici instanța, din oficiu, nu au invocat excepția de necompetență, competența instanței inițial sesizate se consolidează cu efecte retroactive.

Instanța a reținut că la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Satu Mare, respectiv 28.03.2018, s-a amânat soluționarea cererii pentru a se solicita contestatoarei să precizeze dacă a formulat contestația la executare în nume propriu sau în reprezentarea Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, pentru ca la următorul termen de judecată din 9 mai 2018, instanța să invoce, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

S-a mai reținut că, deși prin hotărârea de declinare a competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, judecătorul a apreciat că a invocat excepția necompetenței teritoriale cu respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., făcând referiri că ar fi fost nevoie de verificări pentru stabilirea competenței, din cuprinsul încheierii ședinței publice de la primul termen de judecată nu rezultă că acesta nu a pus în discuție competența și nici nu a arătat că din dosar nu rezultă suficiente elemente pentru a stabili competența.

Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, având în vedere următoarele considerente:

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, este contestația la executare prin care contestatoarea Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva sa - în calitate de debitoare - în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B..

Executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2017 al BEJ B. a fost demarată în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 135/LMA/02.03.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasa definitivă prin Decizia nr. 618/2016 a Curții de Apel Oradea, prin care Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantului un spor de fidelitate în procent de 8 % din salariul de bază începând cu data de 01.08.2015 până la zi, actualizată la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

Se reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 135/LMA/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Satu Mare.

Se constată că, prin titlul executoriu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantului un spor de fidelitate în procent de 8% din salariul de bază începând cu data de 01.08.2015 până la zi, actualizată la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reține că, în cauza ce a format obiect al dosarului nr. x/2015, Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a avut calitatea de pârâtă, fiind persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial, raport de muncă, obligația ce face obiectul executării silite fiind născută ca efect al anulării măsurii de modificare unilaterală - din partea pârâtei, intimată în prezentul dosar, a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate.

De altfel, toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017 al BEJ B., au fost efectuate împotriva acestei debitoare, căreia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate, iar în cadrul contestației la executare nu se poate schimba debitorul menționat în titlul executoriu.

În consecință, având în vedere și faptul că prin Sentința civilă nr. 135/LMA/.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Satu Mare, s-a dispus obligarea pârâtei debitoare Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare, la rândul său, cererea de încuviințare a executării silite, în mod firesc privește aceeași debitoare - Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare Mare, cu sediul în Satu Mare.

În plus, se observă că încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea nr. 3441 din 16.11.2017 a fost pronunțată de Judecătoria Satu Mare, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat la primul termen de judecată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea.

Este adevărat că, potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ., încheierea de încuviințare a executării silite, pronunțată de instanța de executare poate fi atacată pe calea contestației la executare, în cadrul căreia se poate invoca nulitatea acestei încheieri pentru încălcarea normei de competență prevăzută de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., însă în cauza de față, prin contestația la executare, debitoarea nu a invocat acest aspect.

Având în vedere considerentele prezentate, precum și faptul că sediul debitoarei se află în Satu Mare, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că revine Judecătoriei Satu Mare competența teritorială de soluționare a cauzei, ca instanța în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitoarei.