ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4145/2018

HOTĂRÂRE

23.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4145/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 03.01.2018, contestatoarea Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2017 și obligarea intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin Sentința civilă nr. 2344 din 14 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut că în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a reținut că, în raport de dispozițiile legale privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecății desfășurate în Dosarul nr. x/2015, aparține Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române".

S-a reținut că împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ține de administrarea acelei cauzei și care este permisă de dispozițiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta. Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a administrației, fără personalitate juridică și, implicit, fără patrimoniu propriu, ori atribuții în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calității de debitor al obligației, câtă vreme aceasta nu deține atribuții proprii care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligații care vizează - în calitate de debitoare - Administrația Bazinală "Someș-Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă a unitate fără personalitate juridică.

S-a mai reținut că împrejurarea potrivit căreia încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de către Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței de soluționare a contestației la executare de către această instanță, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale".

Or, această anulare poate viza inclusiv aspecte legate de încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă, iar calea prin care un astfel de aspect trebuie adus în discuție este contestația la executare, care urmează a fi soluționată de către instanța de executare competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința nr. 6646 din 17 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că la primul termen de judecată, din data de 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

La al doilea termen de judecată, din data de 3 mai 2018, instanța a închis dezbaterile și a reținut cauza în pronunțare, a amânat pronunțarea la data de 10 mai 2018, când a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare, dispunând repunerea cauzei pe rol, fixarea unui nou termen de judecată și citarea părților cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală față de excepția invocată de instanță din oficiu.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca nu este legal sesizată.

În acest sens, din perspectiva încheierii dată de Judecătoria Satu Mare la primul termen de judecata din data de 22 martie 2018, aceasta instanță rămâne competenta să soluționeze cauza, date fiind dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dar și prevederile art. 235 C. proc. civ., potrivit cărora instanța este legată de această încheiere și nu mai poate reveni asupra ei.

Prin urmare, faptul că aceeași instanță a invocat excepția necompetentei sale teritoriale la cel de-al treilea termen de judecată, sens în care cauza a fost repusă pe rol, și a admis această excepție nu înseamnă că Judecătoria Cluj-Napoca este în prezent legal sesizată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 03.01.2018, contestatoarea Administrația Naționala "Apele Romane" Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2017.

Se reține că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din același cod.

Potrivit textelor de lege sus-menționate, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispune că "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Articolul 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepție de la regula verificării din oficiu a competenței, implicit a soluționării excepției de necompetență, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, sens în care se va acorda un singur termen.

În speță, Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepția de necompetență teritorială până la "primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate", astfel încât soluționarea contestației la executare a rămas dobândită de către această instanță.

În acest sens, Înalta Curte reține că primul termen la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Satu Mare a fost cel din 22 martie 2018, termen la care instanța, verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 Noul C. proc. civ., s-a considerat "competentă general, material și teritorial cu privire la soluționarea cererii ce face obiectul cauzei", astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de la respectivul termen.

La termenul din 3 mai 2018, pentru când cauza a fost amânată în vederea solicitării contestatorului să achite în contul executorului judecătoresc contravaloarea copierii și certificării dosarului execuțional nr. x/2017, instanța a reținut cauza în pronunțare și, apoi a amânat pronunțarea la 10 mai 2018.

La data de 10 mai 2018, Judecătoria Satu Mare a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, a repus cauza pe rol și a acordat termen la 14 iunie 2018 pentru a solicita părților un punct de vedere cu privire la acest aspect.

Față de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, Înalta Curte constată că excepția necompetenței nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părțile legal citate, ci abia la 10 mai 2018, după primul termen de judecată cu părțile legal citate, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti și nu mai putea reveni asupra încheierii din 22 martie 2018 prin care s-a constatat competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, se constată că Judecătoria Satu Mare a rămas învestită și competentă să soluționeze contestația la executare.

De altfel, din verificarea actelor din dosar, se constată că, prin încheierea nr. 3708 din 29 noiembrie 2017, Judecătoria Satu Mare a admis cererea formulată de B.E.J. B., la sesizarea creditorului A., și a dispus încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 74/LM din 24 februarie 2016 a Tribunalului Satu Mare, pornită împotriva debitoarei Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare.

Este adevărat că încheierea de încuviințare a executării silite, pronunțată de instanța de executare poate fi atacată pe calea contestației la executare, în cadrul căreia se poate invoca nulitatea acestei încheieri pentru încălcarea normelor de competență prevăzute de art. 651 alin. (3) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., însă în cauza de față, prin contestația la executare debitoarea nu a invocat acest aspect.

Astfel, instanța de executare a fost deja stabilită, ca fiind Judecătoria Satu Mare, aspect care nu mai poate fi pus în discuție în cursul executării silite, având în vedere că art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Față de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.