ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 07.12.2015, Asociația Națională împotriva Corupției, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului (A.N.I.C.A.D.O.), în calitate de reprezentantă a reclamantului A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, anularea Rezoluției de clasare cu nr. x/2015, prin care s-a dispus clasarea sesizării A.N.I.C.A.D.O. adresată Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrată sub nr. x, pe care o consideră nelegală și netemeinică, deoarece i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor reclamantului și, implicit, să se dispună continuarea cercetărilor de către Inspecția Juridica și luarea măsurilor care se impun.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 633 din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea reclamantei Asociatia Nationala Impotriva Coruptiei, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta Asociația Națională Impotriva Corupției, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.
Au fost invocate motive de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, întrucât în considerentele acesteia nu se regăsește niciun argument de fapt sau de drept care să sprijine soluția din dispozitiv.
De asemenea, a fost invocată existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție, precum și faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind nesocotite normele de drept material în vigoare la momentul judecății, respectiv interpretate eronat, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acestora.
Recurenta invocă dispozițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că prin nerespectarea cerinței legale s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
II. Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Magistratul raportor a apreciat că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, întrucât legea nu permite ca sentința recurată să fie atacată cu recurs.
Cu privire admisibilitatea recursului
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Completul de filtru constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât hotărârea instanței de fond este o hotărâre definitivă.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările cauzei constată că hotărârea pronunțată de instanța de primă jurisdicție este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă.
Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.
Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, în speță rezoluția nr. x/2015.
De altfel, Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare, în ședința din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestația împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de CSM-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță, prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil".
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociația Națională Împotriva Corupției, Abuzurilor și pentru Drepturile Omului împotriva sentinței civile nr. 633 din 26.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.