ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4861/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea instaței de fond

Prin Sentința civilă nr. 317 din 5 aprilie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr.

399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr.

307/2007, invocată de reclamantul A.Ș. în contradictoriu cu pârâții

Penitenciarul Craiova, M.F.P. – D.G.F.P. Dolj, M.J. și A.N.P., prin directorul

general și A.N.P.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate invocată de pârâta A.N.P. este neîntemeiată deoarece caracterul de

act administrativ cu caracter normativ a Ordinul M.J. nr. 399/C2007 și al

Deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 nu atrage

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.

Interpretarea logică

a fortiori a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/ 2004 conduce la aceeași

concluzie, mai ales că și practica constantă a Înaltei Curți este în același

sens.

A fost reținută ca

neîntemeiată și susținerea pârâtei A.N.P. potrivit cu care verificarea

legalității unui act administrativ unilateral pe calea excepției de

nelegalitate poate fi făcută oricând dar numai în perioada de valabilitate a

actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce

efecte în privința legalității actului, ci cu privire la momentul până la care

acesta produce efecte juridice.

Instanța a reținut că

reclamantul invocă nelegalitatea dispozițiilor pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 399/C/2007

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006 și a art.

4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25

ianuarie 2007 în raport de art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 din Legea nr.

293/2004, după renumerotare art. 45.

Pe fond, instanța a

reținut că excepția de nelegalitate este neîntemeiată deoarece Ordinul M.J. nr.

399/C/2007 conține chiar normele metodologice de aplicare a ordonanței și

scopul lor a fost expunerea în concret a modului în care se realizează

salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.

Din motivarea

excepției de nelegalitate ar rezulta că singura critică a reclamantului vizează

faptul că prevederile ordinului contravin prin adăugare la dispozițiile legale,

întrucât „nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar”, căci se produc prejudicii rezultând din modul de remunerare a

acestora, dar instanța de fond a considerat că aceste susțineri sunt nefondate

pentru că art. 45 are în vedere ca unități de timp nu doar ora ci și ziua,

săptămâna și respectiv luna, iar la pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 339/2007

emitentul a arătat modul concret de calcul al orelor și respectiv zilelor

lucrate suplimentar.

Chiar și propoziția

de la pct. 11.5 lit. c) „fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar

se neglijează” nu adaugă la lege, căci nu instituie prin ea însăși o procedură

diferită de calcul orelor/ zilelor lucrate suplimentar, iar instanța de fond a

arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul

prevederilor legii.

S-a reținut că este

evident că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu

trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din

urmă, ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a

acestora, urmând însă scopul și spiritul legii.

Mai mult,

dispozițiile art. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 399/2007 reglementează situația

specială a „lucrului în tură”, or, alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 293/2004

prevede că „în cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata

programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se

vor aplica aceste dispoziții legale”, iar a înlătura pe calea excepției de

nelegalitate prevederile care reglementează o situație specială pentru care

legea trimite la dispozițiile speciale, echivalează practic cu imposibilitatea

punerii în executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prevederilor

art. 108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul A.Ș., solicitând admiterea recursului și

modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul

M.J. nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007

sunt nelegale, venind în contradicție și adăugând la lege, în speța de față

fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006.

Prin aplicarea art. 11

Ordinul M.J. nr. 399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din

Decizia nr. 307/2007 se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant

are un număr de ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile

lucrate suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se

împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate

suplimentar se neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea

stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare

în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar

trebuie să vină în aplicarea legii.

Intimații

Penitenciarul Craiova, A.N.P. și M.J. au formulat întâmpinare și au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

Examinând cu

prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din

oficiu, Înalta Curte constată excepția întemeiată, pentru următoarele

considerente.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel

.”

În speță,

obiectul cererii reclamantului - recurent îl constituie excepția de

nelegalitate a unui act administrativ, invocată în condițiile art. 4 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Dispozițiile

imperative ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin

care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate poate fi atacată numai

cu recurs, care se declară

în termen de 5 zile de la

comunicare.

Or,

din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul

- reclamant a formulat recurs la data de 28 mai 2012, în condițiile în care

sentința recurată a fost comunicată, potrivit ștampilei poștei, la 10 mai 2012

și, față de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în

care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit

la data de 16 mai 2012.

În

cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art.

103 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ.

În

aceste condiții, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin.

(1) teza a I- a C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii

prezentului recurs ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

A.Ș.

împotriva Sentinței civile nr. 317 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.