ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 28.04.2016, reclamanta Divizia de A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției de clasare nr. 182/IJ/116/DIJ/2.03.2016 și trimiterea dosarului la CSM pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin Sentința civilă nr. 2623 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Divizia de A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

II.Recursul

Împotriva Sentinței civile nr. 2623 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Divizia de A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, s-a arătat că prima instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocată, că nu s-a răspuns argumentelor reclamantei, fiind preluate susținerile pârâtei din rezoluția atacată, precum și că au fost încălcate dispozițiile art. 452 din C. proc. civ., fiind primite la dosar înscrisuri după rămânerea cauzei în pronunțare.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți

Examinând atât recursul prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, recurenta -reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând, în esență, examinarea legalității unei rezoluții de clasare a sesizării disciplinare pe care a formulat-o împotriva unor judecători care au instrumentat Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Galați.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 397/2014, sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost declarată neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În lipsa unei reglementări care să pună legea în acord cu decizia Curții Constituționale, Înalta Curte reține că devine aplicabil principiul prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică cea mai asemănătoare, în speță, a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării, conform art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Or, potrivit art. 47 alin. (7) din legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă în cauză, hotărârea prin care curtea de apel soluționează contestația împotriva rezoluției de respingere a sesizării disciplinare este definitivă.

În acest sens s-a cristalizat jurisprudența instanței supreme, conform procesului-verbal al ședinței din 9 octombrie 2017 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind adoptată soluția de unificare a practicii judiciare, în sensul că: "în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării (..) în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, constatând că recurentul a formulat recurs împotriva unei sentințe care în conformitate cu rigorile Legii nr. 317/2004 este definitivă, recursul formulat fiind inadmisibil.

Chiar dacă instanța a cărei hotărâre a fost recurată a menționat în dispozitivul sentinței că aceasta se poate ataca cu recurs, Înalta Curte subliniază că principiul legalității căilor de atac, statuat în art. 129 din Constituția României, urmărește ca, în afară de căile de atac prevăzute de lege, să nu se poată apela la alte mijloace procedurale în scopul de a obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, or, în speță, sentința pronunțată de Curtea de Apel conform Legii nr. 317/2004 nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004., instanța de control judiciar urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Divizia de A. împotriva Sentinței nr. 2623 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - OB