ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 2.12.2014, reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B.. a chemat în judecată pârâții Municipiul Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad și Compania de Apă Arad S.A. solicitând instanței să se constate faptul că pârâtul Municipiul Arad și în speță utilizatorul canalului pârâtei Compania de Apă Arad folosește în mod abuziv colectorul menajer cât și rețelele de canalizare și a stației de pompare, bunuri a cărui proprietar este reclamanta A. S.A., începând cu data de 01.03.2008. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 790.000 euro reprezentând contravaloarea folosinței abuzive asupra canalului colector cât și a rețelelor de canalizare și a stației de pompare (calculată astfel 10.000 euro/luna x 79 de luni), de la data expirării contractului de comodat nr. 8691, respectiv 01.03.2008 până la zi, sumă ce urmează a se actualiza până la data plații efective în funcție de rata inflației. De asemenea a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata contravalorii reparațiilor având în vedere deteriorarea canalului pe perioada folosinței, sumă ce urmează a fi stabilită în urma unei expertize.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1560-1575 vechiul C. civ., 2147-2157 Noul C. civ. art. 553 și următoarele C. civ. precum și a tuturor prevederilor C. civ. incidente în speță, coroborate prevederile C. proc. civ., cu completările și modificările ulterioare, precum și cu celelalte dispoziții legale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 879/PI din 9 noiembrie 2015, Tribunalul Arad a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., excepție invocată de pârâtul Municipiul Arad prin Primar.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania de Apă Arad, excepție invocată de aceeași pârâtă.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2008 și 01.03.2011 și, pe cale de consecință:

A respins ca prescrisă acțiunea civilă, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad prin Primar și Compania de Apă Arad, în ce privește pretențiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2008 și 01.03.2011.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2011 și până la data judecății.

A respins ca nefondată acțiunea civilă, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad prin Primar și Compania de Apă Arad, în ce privește pretențiile solicitate de reclamantă în perioada 01.03.2011 și până la data judecății.

În baza art. 187 alin. (2) lit. i) din C. proc. civ., a aplicat o amendă în cuantum de 300 RON numitei C., în calitate de reprezentant al B., administratorul judiciar al reclamantei.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin decizia civilă nr. 146 din 12 mai 2016 a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 879/PI din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad.

Împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B..

Intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Arad S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția tardivității recursului în raport de dispozițiile art. 185 C. proc. civ. solicitând admiterea excepției, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și pe cale de consecință menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.

Prin întâmpinarea depusă, intimații - pârâți Municipiul Arad prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Arad, au reiterat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune cu privire la pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar pe fond au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de reclamantă este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 ianuarie 2017, în unanimitate, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 ianuarie 2017.

Recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. prin B. a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Arad S.A. la 13 februarie 2017 a depus punct de vedere, prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea declarării prezentei căi de atac și pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin încheierea din 23 februarie 2017, completul de filtru a respins excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Arad S.A., fiind admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esență, că instanța de apel în mod eronat a respins apelul ca fiind formulat tardiv, motivând faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată în data de 20.11.2015, conform ștampilei aplicată de către agentul procedural, fapt care este eronat.

Recurenta susține că data de 20.11.2015 a fost într-o zi de vineri, zi în care agentul procedural nu a ajuns la sediul societății pentru a comunica sentința recurată, acesta ajungând la sediul societății în ziua de luni, adică în data de 23.11.2015, fiind înregistrată sub nr. x din data de 23.11.2016.

Totodată, recurenta susține că mențiunea instanței cum că ștampila de B. pe procesul-verbal de înmânare confirmă data este eronată, deoarece la sediul societății zilnic ajunge foarte multă corespondență de la diferite instanțe, iar personalul societății semnează și ștampilează pentru comunicare, după care le înregistrează în momentul primirii acestora, în speța de față data de 23.11.2015.

Recurenta susține că în data de 23.11.2016, până la ora în care factorul poștal a comunicat societății sentința apelată, societatea a mai înregistrat în registrul de intrări ieșiri și alte documente cu data emiterii de 23.11.2016, depunând în acest sens în copie pagina din registru.

Recurenta, față de cele expuse și prin prisma documentelor atașate, solicită să se constate faptul că nu data de 20.11.2015, conform ștampilei de pe procesul-verbal este data comunicării sentinței, ci data de 23.11.2015, data în care sentința a ajuns fizic la sediul societății și pe cale de consecință aceasta este și data comunicării acesteia.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile si se va socoti de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenele statornicite pe zile se împlinesc la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Totodată, potrivit 184 C. proc. civ., "Actele de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".

În conformitate cu 185 C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune astfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, din actele dosarului rezultă că decizia recurată a fost comunicată reclamantei la 20.11.2015.

În aplicarea dispozițiilor art. 184, coroborat cu dispozițiile art. 468 C. proc. civ., ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac a apelului era 22 decembrie 2015.

Potrivit ștampilei aplicate pe plicul care a însoțit cererea de apel, calea de atac a fost exercitată la data de 24 decembrie 2015, cu nerespectarea termenului legal enunțat.

În speță, reclamanta nu a respectat prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., formulând cererea cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de textul menționat.

Pentru toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, nefiind incidente niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 146 din 12 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2017.