ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2019

HOTĂRÂRE

07.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 66 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. împotriva Sentinței nr. 1659 din 27 noiembrie 2017 a Tribunalului Timiș.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Cererea de recurs formulată de reclamantul A. este motivată, fără a fi întemeiată pe vreunul motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, reclamantul a susținut că Judecătoria Lugoj i-a denaturat obiectul acțiunii, iar întâmpinarea depusă de B. a fost ascunsă tribunalului, care a pronunțat Hotărârea nr. 1659/2017, hotărâre nelegală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 iunie 2018 și repartizat Completului filtru nr. 11 (CF x).

Prin Încheierea de ședință din 6 decembrie 2018 a fost suspendată judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Dosarul nr. x/2018 a fost soluționat prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019.

Ca urmare a desființării Completului filtru nr. 11, la data de 18 martie 2019, cauza fost repartizată Completului filtru nr. 5, iar termenul de judecată din data de 11 aprilie 2019, acordat pentru discutarea repunerii pe rol, a fost preschimbat la data de 16 mai 2019.

Prin Încheierea de ședință din 16 mai 2019 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul asupra admisibilității a recursului a fost comunicat părților la data de 27 septembrie 2019, conform dovezilor aflate la dosar.

Recurentul reclamat a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, precum și acordarea unui termen în ședință publică, pentru judecata pe fond.

Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 19 iulie 2018.

Înalta Curte constată că reclamantul a formulat critici asupra deciziei recurate doar prin memoriul depus la curtea de apel la data de 18 iunie 2018.

Astfel, în motivarea recursului, reclamantul și-a exprimat nemulțumirile legate de hotărârea instanței de fond, fără a aduce critici hotărârii pronunțate în apel.

Se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

În consecință, constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate în condițiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu referire la art. 488 C. proc. civ., că nici motive de casare care sunt de ordine publică nu pot fi reținute, conform art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca în conformitate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să constate nulitatea căii de atac exercitate în condiții neprocedurale.