ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2371/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulate de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 111 din 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017.3.4.

Prin Încheierea din 22 mai 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului.

Astfel, la termenul de judecată din 22 mai 2019, instanța a constatat lipsa revizuentului și, reținând faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Încheierea a fost pronunțată cu drept de recurs pe toată durata suspendării.

Prin cererea transmisă prin e-mail la 6 iunie 2019, petentul A. a declarat recurs împotriva Încheierii din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

În cuprinsul memoriului de recurs petentul arată că exemplarul de pe încheierea comunicată acestuia nu poartă semnătura judecătorilor, apreciind că nu au fost respectate prevederile art. 426 și 427 C. proc. civ. și nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanței ce a pronunțat hotărârea.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Prin Rezoluția din 28 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată la 5 decembrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că se aduc critici în legătură cu exemplarul Încheierii din 22 mai 2019, exemplar comunicat petentului A., în sensul că respectivul înscris nu poartă semnătura completului care a pronunțat încheierea.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - CL