ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7457/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7457/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Deva sub nr. 6369/221/2011 la data de 27 mai 2011, petenta SC C. SRL a formulat
plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție seria X1.
nr. XX1. din 01 martie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN.
Hotărârile care au generat conflictul negativ
de competență.
2.1. Prin sentința civilă nr. 983 din data de
06 februarie 2012, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale a
acestei instanțe invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei
Brezoi sub nr. 1523/198/2012.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1313 din data de
18 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale a
acestei instanțe invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, reținând incidența în cauză a dispozițiilor
art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr. 2/2013.
2.3. Prin sentința nr. 3659 din 12 septembrie
2013, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe
invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Brezoi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență
și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a
reținut că, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt
incidente în cauză.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 32
alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională, plângerea
împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție
a fost săvârșită contravenția.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului
negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează
a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reține că la data de 01 martie 2011
a fost întocmit procesul-verbal de contravenție seria X1. nr. XX1., prin care s-a
reținut săvârșirea de către petentă a contravenției constând în aceea că a circulat
cu autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a
fost înregistrat pe rolul instan
ț
elor de judecată la data de 27 mai 2011, anterior
intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor
art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea
de către Judecătoria Brezoi a dispozițiilor art. 10
1
introdus prin
art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozi
ț
iile O.G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraven
ț
iilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, înso
ț
ită de copia procesului-verbal
de constatare a contraven
ț
iei, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscrip
ț
ie domiciliază sau î
ș
i are sediul contravenientul."
În acest sens, se reține că dispozițiile art.
XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit
cărora alin.
(1): Procesele în
prima instan
ț
a, precum și căile
de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecata la
data schimbării, potrivit dispozi
ț
iilor prezentei legi, a competenței instan
ț
elor legal investite se judeca de instan
ț
ele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie
interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate
în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menționează
că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum
și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie
prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului
administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,
având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri
de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea secțiunii
a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională
și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile
alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând
o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare
administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile de apel
și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ
și fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea
de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor
formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G.
nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia
in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă
potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul
săvârșirii contravenției.
Cum din procesul-verbal de contravenție rezultă
că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este loc. S., Jud.
Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul
art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe SC C. SRL și C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie
2013.