ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1613/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9 iulie 2020, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Mizil.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin. (1) și (2), art. 39 și art. 40 C. proc. civ. de la 1865.

În urma verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, se constată că, în speță, cererea de chemare în judecată care a generat litigiul ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită a fost înregistrată, pe rolul Judecătoriei Mizil, la data de 17 ianuarie 2018.

În raport de data înregistrării pe rolul instanțelor judecătorești a pricinii ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită, respectiv 17 ianuarie 2018, se reține că prezenta cerere de strămutare este supusă dispozițiilor noului C. proc. civ. - Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. - care a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, potrivit art. 24 din C. proc. civ.

Potrivit art. 142 alin. (1) din acest act normativ:

"Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia (...), iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție (...)".

Înalta Curte, constată că petentul nu a invocat motive de siguranță publică, astfel cum acestea sunt definite de art. 140 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora asemenea motive reprezintă împrejurări excepționale care presupun că judecata procesului la instanța competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice în circumscripția căreia se desfășoară judecata, iar cererea de strămutare este întemeiată pe motive de bănuială legitimă, petentul exprimându-și lipsa de încredere în instanțele de judecată din Județul Prahova.

Prin urmare, în speță competența de soluționare a cererii de strămutare se stabilește în raport de dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ.

Or, cererea de strămutare dedusă judecății este formulată cu privire la un dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești.

Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 142 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel Ploiești, instanță în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Mizil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - NN