ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3221/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Galați la data de 8 august 2012, sub nr. 15215/233/2012, petentul U.T., în

contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, C.E.S.T.R.I.N., a formulat plângere

contravențională împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor

din 31 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011 și din 6 iulie 2011, solicitând

anularea acestora.

Prin sentința civilă

nr. 9329 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii contravenționale

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Judecătoria Cornetu, prin

sentința civilă nr. 2629 din 15 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale

și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, reținând în motivarea soluției sale că în speță sunt

incidente dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul a învestit

instanța de judecată, la data de 30 octombrie 2012, cu o plângere contravențională

împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din

31 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011 și din 6 iulie 2011, întocmite de

C.N.A.D.N.R. SA.

La termenul din 5 octombrie

2012, Judecătoria Galați a dispus disjungerea plângerii formulată împotriva procesului-verbal

de contravenție din 6 iulie 2011.

Prin procesele-verbale

de constatare a contravențiilor ce formează obiectul prezentului dosar, din 31

octombrie 2011 și din 17 octombrie 2011, reclamantul a fost sancționat contravențional

cu amendă în cuantum de 250 RON și a fost obligat la achitarea unui tarif de

despăgubire în cuantum de 28 euro pentru săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile

art. 8 alin. (3) O.G. nr. 15/2002.

Potrivit celor consemnate

în procesele-verbale contestate, reclamantul a condus autoturismul pe Autostrada

A2 km 12+450, G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

nu și celor în curs de soluționare.

Prin urmare, în speță,

se aplică dispozițiile de drept comun în materie contravențională, respectiv

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina reclamantului a fost Autostrada A2 km 12+450, G., județul Ilfov,

aflată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, această instanță este

competentă să soluționeze cauza, potrivit textului de lege anterior menționat, având

în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale exclusive, reglementate

în materie contravențională.

În consecință, competența

de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția, în speță, Judecătoria Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie

2013.