ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3221/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 8 august 2012, sub nr. 15215/233/2012, petentul U.T., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, C.E.S.T.R.I.N., a formulat plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din 31 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011 și din 6 iulie 2011, solicitând anularea acestora. Prin sentința civilă nr. 9329 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 2629 din 15 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând în motivarea soluției sale că în speță sunt incidente dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Reclamantul a învestit instanța de judecată, la data de 30 octombrie 2012, cu o plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din 31 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011 și din 6 iulie 2011, întocmite de C.N.A.D.N.R.

SA. La termenul din 5 octombrie 2012, Judecătoria Galați a dispus disjungerea plângerii formulată împotriva procesului-verbal de contravenție din 6 iulie 2011. Prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor ce formează obiectul prezentului dosar, din 31 octombrie 2011 și din 17 octombrie 2011, reclamantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 RON și a fost obligat la achitarea unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro pentru săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (3) O.G. nr. 15/2002. Potrivit celor consemnate în procesele-verbale contestate, reclamantul a condus autoturismul pe Autostrada A2 km 12+450, G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.” De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.” Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Prin urmare, în speță, se aplică dispozițiile de drept comun în materie contravențională, respectiv art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina reclamantului a fost Autostrada A2 km 12+450, G., județul Ilfov, aflată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit textului de lege anterior menționat, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale exclusive, reglementate în materie contravențională.

În consecință, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță, Judecătoria Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2013.