ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7778/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4448/2013 din 6

iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe petenta S.C.

CAM S.A. și pe intimata C.N.A.D.N.R., având ca obiect plângere contravențională,

în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15

februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că noile prevederi

înscrise în actul normativ enunțat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu

nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentei din

cauza de față este în municipiul Brăila, jud. Brăila și se află în

circumscripția Judecătoriei Brăila.

Prin sentința civilă nr.

6227 din 18 octombrie 2013 Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de

soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta SC C. SA Brăila,

prin administrator judiciar C.P.I.A. (cabinet de practician în insolvență) A.D.

și T.E., împotriva procesului verbal de contravenție din 16 august 2011

întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. București, în favoarea Judecătoriei Cornetu și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că din examinarea conținutului procesului-verbal de

constatare a contravenției din data de 16 august 2011 rezultă că fapta reținută

în sarcina petentei a fost săvârșită și constatată pe DN 1 localitate Românești,

jud. Prahova și că potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de

judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

S-a mai reținut de

către instanță că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu la data de 02 noiembrie 2011, anterior intrării în vigoare

a N.C.P.C., fiind supusă astfel vechii reglementări, astfel că norma de

competență invocată de Judecătoria Cornetu se aplică numai plângerilor

contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 Cod procedura

civilă, văzând și dispozițiile art. 21 și 22 C. proc. civ., Judecătoria Brăila a

sesizat

î

nalta Curte de Casație

și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Prin procesul-verbal

de contravenție din 16 august 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul

CN A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., petenta SC C. SA a fost sancționată pentru

săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu

amendă contravențională în cuantum de 250 lei.

S-a constatat că la

data de 08 martie 2011 vehiculul, aparținând petentei, a circulat pe DN 1, în

localitatea Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost DN

1, în localitatea Romanești, județul Prahova, situată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta

contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor.

Plângerea

contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 02

noiembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă, din

punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor

art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se

aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia

în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor

contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte

apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură

civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede

în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor

contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de

judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării

competenței teritoriale prin introducerea art. 10

1

în acest act

normativ.

Cu toate că prin art.

23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text

de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea

și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal".

Pe cale de

consecință, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt

incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își

păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere

contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la

instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la

circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte

constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este

localitatea Românești, județul Prahova, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să

soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C. SA și pe intimata CN A.D.N.R.

SA în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 decembrie 2013.