ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7778/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4448/2013 din 6 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe petenta S.C. CAM S.A. și pe intimata C.N.A.D.N.R., având ca obiect plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei Brăila. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., că noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentei din cauza de față este în municipiul Brăila, jud. Brăila și se află în circumscripția Judecătoriei Brăila. Prin sentința civilă nr. 6227 din 18 octombrie 2013 Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta SC C. SA Brăila, prin administrator judiciar C.P.I.A. (cabinet de practician în insolvență) A.D. și T.E., împotriva procesului verbal de contravenție din 16 august 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R.

București, în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că din examinarea conținutului procesului-verbal de constatare a contravenției din data de 16 august 2011 rezultă că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită și constatată pe DN 1 localitate Românești, jud. Prahova și că potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

S-a mai reținut de către instanță că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 02 noiembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă astfel vechii reglementări, astfel că norma de competență invocată de Judecătoria Cornetu se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 Cod procedura civilă, văzând și dispozițiile art. 21 și 22 C. proc. civ., Judecătoria Brăila a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin procesul-verbal de contravenție din 16 august 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul CN A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., petenta SC C. SA a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei. S-a constatat că la data de 08 martie 2011 vehiculul, aparținând petentei, a circulat pe DN 1, în localitatea Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost DN 1, în localitatea Romanești, județul Prahova, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 02 noiembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ. Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Pe cale de consecință, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea Românești, județul Prahova, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C. SA și pe intimata CN A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2013.